Nu te mai proteja. Consumă-te pentru ce contează.
Marian Rujoiu este un paradox necesar în peisajul actual. Antreprenor care a construit imperii educaționale, deține un Executive MBA la Tiffin University și un Doctorat în Sociologie, dar își găsește claritatea în tăcerea retreat-urilor Vipassana sau în călătoriile în India. La 46 de ani, după o reconstrucție personală totală, în mai multe rânduri, Marian Rujoiu este definiția „Strategic Maverick”: vizionarul care îmbină rigoarea rece a business-ului și profunzimea academică cu o intuiție antrenată în situații limită. El nu ne învață cum să muncim mai mult, ci cum să devenim arhitecții propriei realități.
Marian, majoritatea oamenilor simt că trebuie să adauge mereu ceva – un curs, un proiect, un efort – pentru a reuși. Tu vorbești de multe ori despre o strategie inversă. Când știm că e momentul să schimbăm abordarea?
Marian Rujoiu: Trăim într-o cultură a acumulării care ne epuizează. Dar marea problemă nu este ceea ce ne lipsește, ci ceea ce tolerăm inutil. În pomicultură – o metaforă perfectă pentru viață – există o distincție pe care puțini au curajul să o facă. Nu mă refer la crengile uscate, care sunt vizibile. Mă refer la crengile bolnave. Acestea sunt relațiile toxice sau convingerile limitative care, la suprafață, par încă vii. Ele consumă resurse, dar în interior sunt putrede. Pericolul lor este imens: nu doar că nu rodesc, dar infectează tot copacul. Momentul schimbării apare când încetezi să te mai minți. Când intuiția îți spune că prețul energetic plătit pentru o situație este falimentar. Curajul real nu înseamnă anduranță la suferință, ci „igienă strategică”. Să ai viziunea de a tăia acea „creangă bolnavă” nu e un act de cruzime, ci de salvare. Abia când elimini ceea ce te otrăvește, eliberezi energia necesară pentru a intra în Flow.
Ești un om al cifrelor și al științelor sociale, dar pleci constant în expediții atipice – India, Vipassana, Dalai Lama, Himalaya, urmează Peru. Ce cauți acolo și cum se împacă explorarea spirituală cu pragmatismul din business?
M.R.: Cele două nu doar că se împacă, dar sunt interdependente. Vreau să fiu clar: Nu plec în aceste călători ca să „mă regăsesc” – știu foarte bine cine sunt, cu toată lumina dar și umbrele mele. Merg acolo pentru Claritate Absolută.
Lumea în care trăim este un zgomot continuu. Când ești la Vipassana, după 10 zile de tăcere totală sau în munții Himalaya, mintea analitică se calmează. Atunci, și doar atunci, poți vedea departe. Poți sesiza tipare, poți înțelege conexiuni invizibile, poți anticipa, poți face distincția dintre ce e doar zgomot și ce e important.
Acel spațiu de liniște interioară devine cel mai puternic avantaj competitiv. Când piața e în criză sau viața personală e în furtună, capacitatea de a rămâne punctul fix, imobil, în mijlocul haosului, este ceea ce diferențiază un lider de un executant. Asta înseamnă să navighezi în haos: să ai busola internă perfect calibrată.
Abonează-te la Psychologies și primește revista direct acasă — un ritual de lectură pentru minte și suflet.
