Relaţia de cuplu la (pre)menopauză. Când intimitatea are nevoie de blândeţe
„Nu știu ce se întâmplă cu mine. De când sunt la perimenopauză, nu mai am aceeași răbdare, nu mai pot face compromisuri, iar partenerul meu crede că m-am schimbat și că nu îl mai iubesc.”
Multe femei descriu astfel perioada de dinainte de instalarea menopauzei. Schimbările pe care le resimt nu apar doar în corpul lor, cât mai ales în relaţia lor de cuplu. Când ai mai puţină energie, resimţi mai plenar ce te deranjează și începi să pui limite mai ferme.
Din punct de vedere psihologic, perimenopauza poate scoate la suprafaţă nemulţumiri amânate, nevoi neexprimate sau dezechilibre mai vechi. În timp ce partenerul poate căuta în continuare apropierea prin sex, tu poţi simţi că ai nevoie de mai multă tandreţe, siguranţă emoţională și conectare, pentru a simţi dorinţă. De aici pot apărea presiunea, retragerea și sentimentul de respingere.
Pentru relaţie, perimenopauza poate să însemne un moment de renegociere și reset în cadrul cuplului.
Starea emoţională te poate împinge să iniţiezi discuţii despre nevoile tale, să redefinești intimitatea sau să-ţi dorești noi forme de apropiere, mai blânde, în această etapă nouă de viaţă.
Din perspectivă sistemică, nu căutăm un vinovat și nu tratăm această etapă ca pe „o problemă intimă și exclusivă a femeii”. Ne uităm la ceea ce se întâmplă și în relaţia de cuplu, și la felul în care reacţiile celor doi parteneri se influenţează reciproc.
Ce se schimbă în viaţa ta
Perimenopauza începe de obicei după 40 de ani, dar dacă ai în familie un istoric de menopauză precoce, poţi observa primele semne în jurul vârstei de 35–38 de ani. Și nu este doar despre ceaţă mentală, insomnii și bufeuri. Ea poate fi și profund emoţională. La perimenopauză te poţi simţi mai iritabilă, mai neliniștită sau să ai momente de tristeţe fără motiv. Poţi descoperi că nu te mai poţi concentra la fel de bine sau că nu mai ai răbdare să menţii aparenţele pentru a evita conflictele, sau că nu mai vrei să duci pe umerii tăi toate responsabilităţile.
Cum spuneam, din perspectivă sistemică, perimenopauza nu este doar o „problemă intimă a femeii”. Ea face parte dintr-un cuplu, dintr-o familie, dintr-un sistem relaţional. Și atunci când ea se schimbă, întregul ei sistem începe să se reorganizeze.
Toate, de fapt, se leagă între ele. Din cauza somnului neodihnitor, te poţi simţi mai iritată. Din cauza irascibilităţii, te poţi retrage din relaţii, din nevoia de protecţie. Iar din cauza lipsei răbdării, poţi refula nemulţumiri mai vechi, pe care le-ai trecut cu vederea de prea multă vreme.
Perimenopauza nu creează neapărat probleme noi, doar le face mai vizibile pe cele nerezolvate.
Când corpul tău se schimbă, se schimbă și relaţia de cuplu
La perimenopauză, viaţa intimă poate fi cea mai afectată. Oboseala, schimbările hormonale și uscăciunea vaginală pot diminua dorinţa sexuală și pot face contactul sexual dureros. Dacă contactul intim începe să doară, este firesc să începi să-l eviţi. Partenerul tău poate interpreta asta ca pe o respingere și se poate gândi că fie nu-l mai dorești, fie că ai putea fi interesată de altcineva. Se formează astfel un cerc vicios: cu cât partenerul caută mai mult confirmarea prin apropiere, cu atât tu te poţi simţi mai presată și te retragi. Iar cu cât te retragi mai mult, cu atât el poate deveni mai nesigur.
În astfel de situaţii însă, nu căutăm un vinovat, încercăm doar să înţelegem felul în care reacţia fiecăruia o influenţează pe a celuilalt.
Libidoul poate scădea în perimenopauză, însă experienţa ta poate fi diferită. Uneori, dorinţa nu dispare, are doar nevoie de mai multă tandreţe, mai mult timp pentru preludiu, de siguranţă emoţională, de odihnă și de libertatea de a spune ce îţi face plăcere și ce nu.
Cum puteţi depăși împreună „problema”
Primul pas este ca și partenerul tău să înţeleagă că perimenopauza nu este un moft și nici respingere intenţionată.
Este o schimbare reală, care îţi influenţează corpul, emoţiile și relaţiile. Ideal e să vorbiţi despre ceea ce se întâmplă, fără acuzaţii. Însă dacă partenerul îţi reproșează că nu mai ești disponibilă, îi poţi explica faptul că și ţie îţi lipsește apropierea, dar corpul tău s-a schimbat, iar presiunea te face să te retragi. Spune-i că ai nevoie de tandreţe și de apropiere fără așteptarea ca fiecare moment intim să ducă la sex și că vă puteţi descoperi împreună noile nevoi.
Consilierea de cuplu poate fi acel spaţiu în care amândoi puteţi vorbi despre frici, dorinţe și nevoi, fără acuzaţii. Iar terapia individuală te poate ajuta să înţelegi ce ţi se întâmplă din punct de vedere emoţional și cum să te raportezi la propria transformare cu mai multă blândeţe.
Perimenopauza și menopauza nu înseamnă sfârșitul feminităţii, al iubirii sau al intimităţii. Doar marchează o reorganizare. Partenerii care reușesc să rămână curioși unul faţă de celălalt, să vorbească sincer și să-și adapteze felul de a fi împreună pot ieși din această provocare mai apropiaţi și mai uniţi.
