CItesti acum
Nu mi-am mai sarbatorit ziua de nastere de atunci

Nu mi-am mai sarbatorit ziua de nastere de atunci

Am avut o copilarie groaznica! Am avut o mama deosebita care a gresit foarte mult traindu-si viata langa o persoana nepotrivita. Tata nu a adus niciodata bani in casa si in plus pe cei pe care ii aducea mama… El ii bea. Si cand venea acasa o lua la bataie. Nu era zi sa nu plang… Sa nu sufar… Sa nu asist la asa ceva. Incredere in mine nu am avut niciodata! Chiar daca in scoala generala si in liceu eram printre primii din clasa mea.

Am ajuns la facultate. Mi-a fost groaznic de greu. Eram obisnuita cu mama. N-am facut niciodata ceva singura. A fost intotdeauna langa mine sa ma ajute. Desi consider ca lipsa de incredere s-a datorat in mare parte ei. Avea atatea pretentii de la mine… Voia sa nu fac ce a facut ea. S-a imbolnavit cand eram prin clasa a xi-a. Avea cancer. Tati a fost alturi de ea pana la ultima suflare! Nu am crezut ca poate sa o iubeasca atat! Mami s-a chinuit atat de tare! A slabit… Ajunsese la treizeci si ceva de kg… Avea dureri groaznice… Si se ruga non stop sa moara! Nu puteam sa inteleg atunci ca asta era cel mai bine pentru ea. Am fost o egoista! Asa cum am fost egoista atunci cand am plans si am rugat-o sa nu se desparta de tati… Nu voiam sa traiesc fara tata! Aveam 5 ani atunci, dar cu toate astea inca ma simt vinovata. A murit… A murit pe 13 iulie 2006… Ziua in care implineam 20 de ani! A murit de ziua mea! Nu mi-am mai sarbatorit ziua de nastere de atunci!

In aceeasi zi, credinta mea in dumnezeu s-a pierdut pentru totdeauna. Imi amintesc ca mergeam in fiecare duminica la biserica. Ma rugam plangand in genunchi in fiecare noapte, in camera mea. Aveam o icoana primita de la mami care nu a crezut niciodata in dumnezeu. Dar mi-a daruit-o pentru ca eu credeam. Si ma rugam noptile sa traiasca. Sa nu mi-o ia. Si m-a ascultat cineva sus acolo? Nu. Asta pentru ca nu exista nimeni acolo.

Langa mine a fost persoana cea mai importanta pentru mine in momentul de fata, prietenul meu… Care e tigan! Mami nu a avut nimic impotriva relatiei mele cu M. In schimb, dupa moartea ei, tatal meu parca a innebunit! Am avut intotdeauna o relatie extraordinara cu tati, eram preferata lui. Nu m-a certat niciodata. Si chiar daca o batea pe mami, nu a ridicat niciodata mana la mine. Dupa moartea mamei mele a innebunit! Mi-a interzis sa mai am de-a face cu m. Facea niste crize groaznice! Tipa la mine, ba chiar m-a dat afara din casa. […]M-a amenintat ca se sinucide. Mi-e atat de frica!

Am terminat facultatea si stam in chirie acum. Suntem impreuna. Ne iubim. Dar… Nu merge bine! Nu am putut sa ma angajez, nu am putut sa imi dau nici macar licenta. Mi-e frica de interviuri, mi-e teama ca nu o sa pot sa fac fata unui loc de munca. Nu am incredere in mine. Consider ca nu sunt in stare sa fac nimic. Neincrederea asta imi distruge relatia. Alunga de langa mine persoana pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta.

Sa va zic cate ceva despre el… E un om minunat. Chiar daca e tigan… Am fost colegi de clasa in liceu si am avut o pasiune unul pentru celalat toti cei 4 ani.  Acum el lucreaza, sa putem sa traim cumva. Si dupa ce ca stau toata ziua in casa, il cicalesc groaznic. Mi-e atat de frica sa nu il pierd. Stiu ca are colege dragute si imi aduc aminte de el in trecut… M-a asigurat ca ma iubeste si ca nu ar face niciodata nimic sa ma raneasca. Stiti… Nu l-am mai lasat sa vorbeasca cu fetele de la el de la serviciu. Nici macar sa le salute. Cand vorbesc cu el la telefon si aud un glas de femeie, innebunesc. […] A vrut sa plece de cateva ori sa isi puna ordine in ganduri. Dar m-am aruncat la picioarele lui si am inceput sa plang. Am vrut sa ma sinucid pentru ca mi-a zis intr-o zi ca nu mai vine acasa… M-a salvat o colega de apartament.

[…]M-am gandit ca cel mai bine ar fi sa imi pun capat zilelor. Acum cateva zile mi-am cumparat niste pastile… Astept doar un moment de-ala… Nu stiu daca e cea mai buna decizie. Tot ce vreau e sa scap de suferinta. Stau si ma gandesc ca v-am scris… Nu stiu de ce. Voiam poate doar sa ma descarc sau… Imi pare rau pentru tot. Imi pare rau ca las in urma cel putin o persoana care ma iubeste… Nu stiu ce sa mai fac. Am nevoie de un sfat…

Citeste si

Intrebare pusa de: Buzdun, 22

Raspunsul psihologului:

Probabil ca ai scris acest mesaj ca sa te descarci. Dar descarcarea este o solutie temporara. Nu va trece mult timp si te vei incarca din nou. Este necesar sa te eliberezi de anumite tipare mentale si comportamentale de functionare.

Unul din aceste tipare se refera la folosirea santajelor afective pentru a-l determina pe celalalt sa faca ceea ce vrei tu. A-l ameninta pe prietenul tau ca te omori daca el nu face cutare sau cutare lucru este un santaj afectiv. Un santaj afectiv este de asemenea ceea ce face tatal tau cu tine.
 
Ceea ce alimenteaza aceste tipare de comportament este nevoia de control, iar nevoia de control apare ca o contrapondere la sentimentul de nesiguranta pe care ti-l da pierderea. Nu ai trecut inca peste pierderea mamei tale. Este necesar sa faci un travaliu de doliu serios, sa te eliberezi de sentimentele de vinovatie vis-a-vis de mama ta. Usor de zis, greu de facut. Dar nu trebuie sa faci asta singura. Ajutorul unui psihoterapeut poate fi de un real folos..

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii