Acum 5 ani am cunoscut un baiat….. Eram cu o prietena si am dorit sa ne amuzam pe seama celor care dau anunt in ziar pentru a cauta iubita. Din toata lista de anunturi l-am ales tocmai pe el, pe G. l-am sunat si am stabilit o intalnire langa un magazin din apropierea blocului meu. Locuiam amandoi in acelasi oras, dar in cartiere diferite. Prima intalnire a fost pe o zi geroasa de iarna.
Si acum dupa atatia ani imi aduc aminte cum statea in fata magazinului asteptandu-ma cu un trandafir in mana. Era foarte rosu la fata si inghetat din cauza frigului. Nu am stat prea mult atunci cu el din cauza frigului. Au mai fost cateva intalniri in decursul accelui an, dar si in anul ce a urmat. Vedeam in el barbatul timid, mult prea timid si cald. Eu abia ce aveam 20 ani iar el 28 ani. Era baiatul care punea suflet in relatie si care arata totul pe fata. Si atunci nu un asa barbat imi doream pentru mine. Mie imi placeau barbatii hotarati si siguri pe ei si care nu se puneau la picioarele unei femei. Din acest motiv nu i-am dat nici o sansa acestui baiat si nu m-a intersat nici macar sa il cunosc cu adevarat. Am preferat sa ma intalnesc cu el din cand in cand sau cand nu aveam cu cine sa ies la o plimbare.
Din 2006 am tinut legatura si mai rar, iar o buna perioada de timp nici macar nu ne-am mai intalnit. Iar perioada asta a insemnat pana in acest an. El si-a gasit pe altcineva, eu la fel. Eu chiar am gasit barbatul pe care il doream atunci: sigur pe el si foarte hoatarat. Cu care am avut relatie 2 ani de zile. Dar de hotarat ce a fost a reusit sa strice tot ce a fost mai frumos intre noi din cauza unor minciuni care ne-au facut mult rau.
Si ajung in anul 2010 singura. Si veneau Sfintele sarbatori de Paste si nu aveam de gand sa fiu singura. Aveam o agenda in care mi-am trecut multe din numerele vechi si cand m-am uitata acolo, era si numarul acestui baiat, a lui G. Nu stiam daca este insurat sau nu, dar m-am hotarat sa il sun sa vad ce face. Mare mi-a fost mirarea sa aflu ca este singur. Se cunostea in vocea lui mirarea ca l-am sunat si era oarecum incurcat, nestiind ce sa spuna. Ne-am intalnit de cateva ori si era complet schimbat. In bine. Inceputul relatiei nostre a fost la inceputul lunii aprilie.
Insa, pe data de 17 aprilie m-a sunat fostul prieten, cel cu care am stat 2 ani sa vada ce mai fac. Ca vrea sa il ajut cu ceva si sa ne intalnim. I-am spus ca nu pot deoarece tocmai in acea zi plecam in vizita la rude la distnat mare de Pitesti, impreuna cu parintii. S-a oferit atunci sa ma duca el la rude. Totul a decurs normal, numai ca la intoarcere, parintii s-au hoatrat sa ramana acolo. Si ne-am intors amandoi acasa. L-am invitata la o cafea sa stam de vorba, dar dimineata ne-am gasit imbratisati. Ma simteam vinovata. Injosita. Nu trebuia sa ma las prada sentimentelor trecute.
Si ca sa fie totul si mai bine am vazut verigheta pe mana lui. Imi venea sa mor. I-am spus sa nu ma mai caute si asa a facut. Ma simteam oribil, mai ales ca incepusem relatia cu acest G. Culmea este ca aceasta intamplare nefericita, m-a apropiat mai mult de G. Timpul petrecut langa el a fost ca o binecuvantare pentru sufletul meu. Am inceput sa il cunosc cu adevarat. Sufletul lui bun, iubrea neconditionata pe care mi-a oferit-o fara sa imi ceara nimic in schimb m-au facut sa ma atasez de el si acum am inceput sa il iubesc. Il iubesc la fel de mult cum ma iubeste si el.
M-am indragostit de el fara sa vreau, dar nu regret nimic. Ne potrivim si ne intelegem perfect, iar luna viitoare avem cununia. Iar eu nu pot spune cat de fericita sunt si mandra sa ii fiu sotie acestui barbat minunat care mi-a oferit tot ce a avut mai bun in viata. Singura umbra de regret este ceea ce s-a intamplat intre mine si fostul iubit.. as vrea sa pot sterge acea noapte si sa nu ma mai simt vinovata. Vreau sa pot sa nu ma mai simt vinovata fata de actualul meu iubit.
>
