Da, am o slabiciune pentru britanicul Ian McEwan. De vreo patru ani, e unul dintre autorii mei preferati. De obicei, din fotografii ne priveste un ins cu ochelari fara rama, aer fin, calvitie onesta, descheiat la sacou si la primul nasture la camasa (vezi site-ul tipului).
Da, am o slabiciune pentru britanicul Ian McEwan. De vreo patru ani, e unul dintre autorii mei preferati. De obicei, din fotografii ne priveste un ins cu ochelari fara rama, aer fin, calvitie onesta, descheiat la sacou si la primul nasture la camasa (vezi site-ul tipului).
O degajare usor academica. Nu-i dai nicicum 61 de ani, iar in pofida zambetului de om chinuit de gastrita, e o figura simpatica. Dar nu de asta il apreciez pe McEwan, ci pentru ca i-am citit aproape tot ce s-a tradus, adica vreo unsprezece romane – zece in Biblioteca Polirom si unul in colectia Cotidianul, daca nu ma insel – si niciunul nu m-a dezamagit.
Nu-mi plac toate in egala masura, insa fiecare e bine scris si – nu-i putin lucru – nu te lasa indiferent. Cel mai aproape de sufletelul meu este Gradina de ciment. Puberul Jack locuieste impreuna cu familia intr-o casa la periferia orasului. Mama se imbolnaveste de cancer, tatal, plin de entuziasm edilitar, betoneaza toata gradina, sa nu mai creasca iarba pe te miri unde, iar Jack e introvertit, se masturbeaza si e indragostit de Julia, sora mai mare.
Moartea tatalui trece nebagata in seama, dar a mamei nu, caci, daca se afla, urmeaza sa fie luati la casa de copii. Asa ca ii ingroapa trupul neinsufletit in pivnita si isi continua cu totii viata de familie. Julia si Jack se poarta ca mama si cu tata. Totul e foarte firesc. E o carte splendida si cutremuratoare despre „normalitatea anormalului”. Cu nici un chip nu trebuie ratate nici Pe plaja din Chesil sau Ispasire, dupa care s-a facut si film. Iar apoi, sunt sigur, veti dori sa-i cititi toate cartile.
| de citit: |
|
Ispasire
Editura Polirom, 2006
|
Pe plaja Chesil
Editura Polirom, 2008
|
