Ioana Parvulescu: Cartile citite te ajuta sa traiesti

 

Pentru Ioana Parvulescu, viata este o continuare fireasca a literaturii. Iar cartile nu sunt o evadare, ci un mod de a „incarca bateriile“.

La ce viseaza scriitoarea Ioana Parvulescu?
Cred ca cel mai mult viseaza la doi ani de vacanta. Viata mea adevarata a inceput abia in 1990, adica dupa ce am avut libertatea de a-mi alege varianta de viata care cred ca mi se potriveste si de a da maximum din ceea ce am de daruit.

Am avut atatea de facut, de trait, incat abia am mai avut timp sa visez. Acum chiar asta imi lipseste, tihna de a visa, de a acumula pe-ndelete franturi frumoase de existenta si de a le pune bine, pentru carti viitoare sau doar „vise albe” pentru „zile negre”.

Portretul meu? Un om ca oricare altul... O persoana care spera si vrea, fara sa reuseasca prea des, sa faca bucurii altora. De exemplu, cartile. Cele pe care le-am scris au fost gandite in asa fel incat sa te lase, ca cititor, sa evadezi putin din grijile prezentului si dupa calatoria in timp pe care ti-o propun, sa te intorci inseninat si cu „bateriile incarcate”.

Cum a fost copilaria dvs?
Am copilarit intr-o casa veche, plina de farmec si de mister (cautam pe-atunci in ea ganguri secrete, ascunzatori, relicve, taine) alaturi de fratele si verii mei. Am crescut intre munti si intre carti, chiar asa, intre munti de carti. Orasul meu natal, Brasov, a avut „inspiratia“ sa se aseze intr-un peisaj magnific.

Asa ca, pe de o parte, am avut alaturi de copiii casei noastre o viata aventuroasa, pe dealuri si munti, ca-n romanele lui Jules Verne, Karl May sau Mark Twain, pe de alta parte am avut aventura cititului. Amandoua erau palpitante si amandoua m-au format.

Atunci am inteles, probabil numai instinctiv, ca intre viata adevarata si viata din carti nu e un zid, ele seamana mai degraba cu niste vase comunicante. Fluidul realitatii ajunge in ambele recipiente (carte si viata) la aceeasi inaltime. Cine o cunoaste bine pe una are sanse si in cealalta si reciproc. Adica nu numai viata te ajuta sa scrii, dar si cartile citite te ajuta sa traiesti.

Cine sau ce v-a format?
Oamenii. Am avut personalitati extrem de interesante in familia mea, pe care le-am inteles cu incetul si care mi-au lasat fiecare cate ceva, ca personajele din povesti care iti dau un instrument de folos atunci cand esti la stramtoare.

Unele m-au invatat cum e cu rasul in momentele critice, altele ca nu trebuie sa-ti dai prea multa importanta, ca nu esti tu buricul pamantului, altele dimpotriva, ca trebuie, uneori, sa te iei in serios, altele ca varsta nu conteaza. Unii m-au invatat cum se poate compensa fiecare rid cu o calitate si-asa mai departe.

Cartile dvs sunt un plonjon in trecut. Va place sa evadati din prezent prin reverie?
Motorasul care m-a plonjat in trecut n-a fost reveria sau dorinta de a evada, ci curiozitatea. Mi-am dorit sa stiu cum ar fi fost daca, in loc sa ma nasc in 1960, m-as fi nas­­cut in 1860 sau in 1880, care este anul meu de nastere fa­vorit. Mi-ar fi placut sa am 20 de ani la 1900.

Cuvinte cheie: ioana parvulescu, scriitor, scriitoare, scriitori, jules verne, karl may sau mark twain, carte, carti, interviu