Cand se rupe o prietenie

Complexe dar si placute, relatiile de prietenie raspund unor nevoi profunde de dezvoltare ale fiecaruia dintre noi. Poate chiar de aceea rupturile aduc uneori cu ele la fel de multa suferinta, ca cele dintr-un cuplu sau dintr-o familie.

Inainte de prima dragoste exista cea mai buna prietena. Si nici aceasta nu se uita... Este prima investitie afectiva serioasa in afara cercului protector al familiei. Prima ta cucerire si prima data cand te simti aleasa. Prima relatie de prietenie inseamna afinitati comune, im­par­tasi­rea unei intimitati care ii exclude pe mama si pe tata, competitia cu un egal si exersarea talentelor sociale pe care le vei perfectiona in timp. Mai norocoase ca primele iubiri, unele prietenii rezista de la o varsta frageda trecand cu bine prin cutremurele adolescentei si intemperiile vietii de adult.

De multe ori, insa, uitam cat de mult invatam dintr-o astfel de lega­tu­ra si o trecem pe un plan secundar fata de relatia de cuplu sau de familie. Se spune, pe buna dreptate, ca rudele iti sunt impuse, insa pe amici ii alegi tu. Valoarea prieteniei se leaga tocmai de libertatea pe care o presupune. Amicii te reprezinta, sunteti impreuna datorita valorilor si aspiratiilor comune. Iar cand se intampla sa o luati pe drumuri diferite procesul de separare poate fi dureros.

Afinitate sau afectivitate?

Relatiile cu toti amicii tai sunt greu de adunat la un loc cand incerci sa te gandesti ce au toate in comun. Ce poate fi mai diferit decat prietena eleganta cu care iesi la o inghetata fina in week-end si vecina din co­pi­la­rie la care dai fuga ori de cate ori ai o pro­blema cu sotul tau? De altfel stii di­nainte ca daca le-ai pune laolalta ar putea iesi scantei. Probabil ca singurul lucru comun care le reprezinta esti chiar tu. Fiecare relatie de ami­ci­tie reflecta o parte din personalitatea ta si fiecare raport nou de acest fel te imbogateste ca om.

Pentru unii dintre noi prietenia este cea mai buna ocazie de ucenicie si formare. Mircea, 34 de ani, consilier, isi amin­teste anii de liceu alaturi de cei mai buni amici. „A fost perioada in care am reusit sa ies din cochilia mea de pusti timid. Am descoperit noi va­lori, ale prietenilor mei, m-am deta­sat de cele ale familiei, am inceput sa citesc altfel de carti, sa ascult alt gen de muzica, sa imi schimb stilul de imbra­ca­min­te... Foarte multe dintre alegerile mele ulterioare de viata s-au datorat influ­en­te­lor din acea perioada.“

Pentru altii un prieten bun este cel care stie sa iti fie aproape cand ai nevoie. Nicoleta, 30 de ani, contabil, pretuieste foare mult relatia de prietenie pe care o are de peste zece ani cu Emilia. „Nici nu stiu exact cum am ajuns atat de apropiate. Suntem firi foarte diferite si, dupa studentie, via­ta ne-a dus pe cai complet separate. Eu scriu si calatoresc, ea este dedicata cu totul vietii de familie. Nu avem prea multe lucruri in comun, nu ca atunci cand eram mai tinere am fi avut. La telefon vorbim destul de rar, chiar si pe messenger abia schim­bam doua cuvinte cand si cand.

Dar stiu ca daca as avea o proble­ma m-as putea baza pe ajutorul ei la orice ora. A fost aproape de mine si m-a ajutat in situatii pe care stiu ca nu le inte­le­gea. A facut-o fara sa ma judece, discret si cu un devotament pe care din pacate nu l-am intilnit in familia mea. Pot sa spun ca membrii familiei mele ar avea foarte multe de invatat de la ea.“

Alte prietenii par de neinteles as­tazi, cand suntem gata sa ne spu­nem cele mai mari secrete unui necunoscut din celalalat colt al lu­mii, intr-o seara petrecuta in fata com­puterului. Elena, 64 de ani, arhitect: „Pentru mine prietenia a insemnat intotdeauna o relatie bazata pe discretie si incredere. Nu mi-am permis niciodata sa intru in intimitatea vietii private a prietenei mele, chiar daca o consideram foarte apropiata.

Mer­geam la film impreuna, discutam pro­bleme de serviciu, insa nu ne pu­neam problemele personale pe tava. Nu inteleg relatiile de azi in care prie­tenii devin confesorii tai iar tu crezi ca ei iti stau la dispozitie pentru toa­te toanele prin care treci. Poate noi, cei din generatiile anterioare, eram mai reci, mai retinuti, insa exista un anu­mit respect si o oarecare eleganta intre amici, fie ei si cei mai buni.“