Intre masca sociala a politetii, comportamentele deprinse in copilarie si ceea ce suntem in profunzime, dincolo de ceea ce am invatat... iata identitatea noastra. Probleme cu imaginea de sine? Nu se refera numai la soldurile prea late, urechile prea mari sau expresia deprimata pe care credem ca o avem lunea.
Intre masca sociala a politetii, comportamentele deprinse in copilarie si ceea ce suntem in profunzime, dincolo de ceea ce am invatat... iata identitatea noastra.
Probleme cu imaginea de sine? Nu se refera numai la soldurile prea late, urechile prea mari sau expresia deprimata pe care credem ca o avem lunea. De mici, invatam anumite comportamente pe care, ulterior, le renegam si nu le simtim ca fiind ale noastre. Sau anumite caracteristici de personalitate ne scot din sarite (la altii, ca proiectie a defectelor pe care nu vrem sa le vedem la noi...).
Diana, 28 de ani: „De multe ori sunt surprinsa cand ma privesc in fotografii. Stiu cum arat, desigur, dar parca aparatul de fotografiat imi da alt aer decat cel pe care il cunosc. Imaginile nu se potrivesc cu felul in care ma vad pe mine insami. Mi-a luat mult timp sa inteleg de ce. De multe ori, mi s-a spus ca am o infatisare delicata, de persoana fragila. Dar mie imi place sa ma consider ca fiind, dimpotriva, un om puternic si hotarat. Am luptat de mic copil impotriva ideii ca as avea nevoie de protectie. Am incercat sa depasesc ceea ce credeam ca este doar o aparenta. Am negat-o, pana am ajuns sa uit ca exista. Poate tocmai de aceea intalnirea fata in fata cu chipul meu imi provoaca mereu o tresarire de surpriza. Daca mi-as putea face portretul din imaginatie, sunt sigura ca i-as conferi o alta atitudine.“
Ferestra johari
Uneori, avem impresia ca numai noi stim cum suntem cu adevarat, care sunt nevoile si intentiile noastre reale.
■ Alteori, apelam la obiectivitatea celor din jur pentru a vedea „cum stau lucrurile”. Intotdeauna ne mascam defectele inaintea celorlalti. In cazul celor mai evidente, o facem constient. Un truc vestimentar, o coafura sunt mijloacele pentru a ne prezenta asa cum ne dorim.
■ In 1955, doi psihologi americani, Joseph Luft si Harry Ingham, au creat un instrument de evaluare a imaginii personale: „fereastra Johari”. Aceasta este o diagrama cu patru „sectoare”. Intr-unul ar intra ceea ce stim despre noi insine si stiu si ceilalti, in „camera doi” s-ar afla ceea ce vad ceilalti si nu percepem noi. In camera trei se afla ceea ce nici ceilalti, si nici noi nu vedem la noi insine, iar a patra camera e ceea ce stim despre noi si nu-i lasam pe altii sa vada.
Editare de Irina-Gabriela Buda
Foto: shutterstock.com
Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii iunie.
