Tratamentul bolnavilor psihici trebuie sa ramana gratuit

Miercuri, 16 iunie 2010, s-a desfasurat conferinta de presa de azi cu tema "Persoanele cu boli mintale nu trebuie sa isi intrerupa tratamentul. Provocari actuale in psihiatrie." trei au fost mesajele principale transmise:
1. Persoanele cu boli mintale nu trebuie sa isi intrerupa tratamentul.
2. In bolile mintale, complianta la tratament (respectarea indicatiilor medicului) previne recaderile si duce per total la costuri medicale si sociale mult mai mici.
3. Asociatia Romana de Psihiatrie Comunitara adauga un forum pe site-ul www.dialogsanatatemintala.ro pentru a fi mereu in contact cu pacientii.

Cu totii stim ca traversam una dintre cele mai grave crize economice din ultimii ani. Nu ne surprinde ca printre altele sunt puse in discutie cheltuielile legate de sanatate. Informatii din presa si de pe situl Casei Nationale de Asigurari de Sanatate ne fac sa fim extrem de ingrijorati pentru viitorul pacientilor nostri, in conditiile in care, pentru prima oara in Romania in ultimii 60 de ani, se sugereaza posibilitatea abandonarii unui principiu fundamental, singurul care poate asigura ingrijiri de sanatate corecte si echitabile, acela al gratuitatii tratamentului bolnavilor psihici.

Atat inainte cat si dupa 1990 am trecut prin momente dificile in care medicamentele necesare pentru bolnavi au disparut pentru mai mult sau mai putin timp, DAR niciodata nu s-a pus in discutie renuntarea la tratamentul gratuit pentru cei in suferinta mintala. Credem ca o schimbare de asemenea anvergura nu poate fi decat rezultatul unei cat mai largi dezbateri democratice in care publicul general sa poata intelege consecintele acestei decizii.

Constitutia Romaniei prin articolul 34 garanteaza „dreptul la ocrotirea sanatatii”, iar paragraful 2 face referire la faptul ca „statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice”. Acest drept ar fi prejudiciat grav si cu consecinte ireparabile daca CNAS va impune de la 1 iulie 2010 introducerea unui sistem prin care accesul la tratamentul optim sa fie interzis celor cu boli psihice cronice grave si celor lipsiti de mijloace financiare.

Foarte multi experti au remarcat lipsa unei justificari farmacologice, a initierii unei medicine cu tratamente de calitate pentru cei bogati si a alteia pentru majoritatea saraca, a lipsei de coerenta in alegerea produselor care vor fi compensate, a faptului ca medicii nu-si vor mai putea respecta juramantul hipocratic.

Nu dorim sa le repetam sau sa adaugam altele pentru ca ni se pare ca aspectul fundamental il constituie necesitatea mentinerii gratuitatii ingrijirilor celor cu boli mintale cronice grave. Pentru multi dintre acesti oameni afectiunea a inceput inainte de a invata o meserie, si chiar si cei la care simptomele au debutat atunci cand aveau un loc de munca, boala i-a facut sa-l piarda, asa ca aproape toti traiesc in conditii aflate sub pragul de saracie. Orice cost suplimentar este imposibil in conditiile in care nici necesitatile de baza (locuinta si hrana decenta, imbracaminte, suport pentru o minima viata sociala) nu sunt asigurate.

Cu alte cuvinte cei care pana acum au beneficiat de un tratament vor fi fortati sa renunte si constient sa se cufunde in suferinta. Dupa ghinionul imbolnavirii, aplicarea propunerilor CNAS ar constitui de fapt o a doua condamnare la boala si precaritate. Daca pentru prima nu stim cauza, pentru ceea de a doua ar fi indiferenta noastra a tuturor.

Nu este singura masura care ne ingrijoreaza. Conform anexei 7 la capitolul 1 din Contractul Cadru, nota nr. 4 hotaraste ca pentru bolile cronice medicul de specialitate „deconteaza o consultatie la un interval de timp de minimum 3 luni”.

Daca aceasta masura se va aplica, de exemplu, un pacient care sufera de schizofrenie va putea consulta psihiatrul o data la 3 luni!!! Toata lumea stie ca cele mai scumpe ingrijiri sunt cele spitalicesti, deci ingrijirile ambulatorii ar trebui incurajate sa raspunda flexibil nevoilor pacientului, astfel incat sa impiedice internarea. Reluand exemplul de mai sus, atunci cand pacientul cu schizofrenie se decompenseaza si necesita o ajustare de tratament, pentru a observa eficacitatea sa, poate fi necesar ca, un timp, pacientul sa fie vazut zilnic, existand desigur perioade cand o consultatie la trei luni este suficienta.

Atat pentru pacient (care evita traumatismul ruperii de comunitatea in care traieste), cat si pentru societate (care evita cheltuieli inutile intr-o perioada economica grea) interventia ambulatorie este solutia ideala, aplicata dealtminteri in toate tarile Comunitatii Europene. Este de neinteles cum pe de o parte CNAS doreste reduceri la nivelul tratamentului (reducand numarul de consultatii in ambulator), dar incurajeaza risipa la nivelul administrarii acestuia (prin impunerea internarilor in cazul in care pacientii vor trebui urmariti la un interval mai mic de trei luni).

Avand in vedere toate cele de mai sugeram consultarea celor implicati direct in ingrijirile de sanatate mintala, a pacientilor si a familiilor acestora pentru gasirea unor solutii care sa faca sistemul psihiatric uman si eficient.