Când corpul nu uită ce mintea vrea să uite. Cum funcționează terapia EMDR

Oamenii ajung în cabinetul meu de obicei când greutatea devine prea mare. Când nu mai pot explica de ce se simt goi, copleșiți, anxioși sau deconectați. Când realizează că oricât de bine ar merge viața la exterior, în interior ceva apasă constant.

Simptomele nu arată mereu ca o traumă. Uneori se manifestă ca oboseală cronică, dificultăți de concentrare, somn agitat, tensiune corporală, frică fără cauză.

Auzim adesea expresia trauma locuiește în corp, dar rareori cineva explică ce înseamnă. Trauma nu e o entitate ascunsă într-un mușchi sau într-un organ. Este un set de amintiri emoționale și corporale, înregistrate adânc în sistemul nervos, care continuă să reacționeze ca și cum pericolul ar fi încă prezent.

Când vorbele nu mai ajung

Uneori, în terapiile centrate exclusiv pe analiză și pe povestirea repetată a traumei, oamenii ajung fără să-și dea seama să se retraumatizeze, pentru că reiau aceleași amintiri și emoții dureroase, fără ca sistemul lor nervos să fie suficient de pregătit să le proceseze, iar asta nu vindecă, ci reactivează vechiul scenariu de neputință.

Terapia EMDR (Eye Movement Desensitization and Reprocessing – Desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare) e diferită. Nu e o terapie cu multă vorbă (talk therapy), ci o terapie care lucrează direct cu memoria emoțională. Scopul ei este să ajute creierul să reproceseze informațiile dureroase rămase blocate. Nu e nevoie să retrăiești totul, ci să permiți sistemului tău nervos să facă ceea ce știe în mod natural: să se autoregleze.

Abonează-te la Psychologies și primește revista direct acasă — un ritual de lectură pentru minte și suflet.