Când ceea ce ai crescut începe să lumineze și alte vieţi
Am scris acest articol cu gândul la luna iunie, luna în care sărbătorim copilul, pentru că una dintre ideile centrale ale cărţii „Femeia care s-a împrietenit cu mintea ei” este faptul că femeia adultă poartă încă în ea fetiţa care a fost cândva.
Primul capitol al cărţii are pentru mine o semnificaţie aparte. Este început de mine, dar continuat în întregime de fiica mea, Sabina (studentă în anul II la Facultatea de Medicină, UMF Carol Davila), cu explicaţii ușor de înţeles despre biologia corpului feminin. Ca mamă și psihoterapeut, este un sentiment aparte să îţi vezi copilul folosind ceea ce învaţă pentru a aduce claritate și puţin mai mult bine în lume. Una dintre lecţiile frumoase pe care eu le-am descoperit ca părinte este că, la un moment dat, începi să înveţi și tu de la propriul copil să privești lumea altfel prin ochii lui: cu mai mult sens și încredere că generaţiile care vin pot construi ceva bun. Și mai cred că una dintre cele mai valoroase forme de reușită este capacitatea de a-ţi folosi mintea, munca și viaţa astfel încât să lași în urmă puţin mai mult bine decât ai găsit atunci când ai venit pe lume.
Capitolul „Ce se întâmplă în corpul unei femei” vorbește, într-un limbaj accesibil despre corpul feminin, hormoni, ciclul menstrual și schimbările prin care trece o fată atunci când devine femeie. Dincolo de informaţiile biologice veţi găsi și teme legate despre rușinea pe care multe femei au învăţat să o simtă faţă de propriul corp, despre întrebările rămase fără răspuns și despre cât de greu poate fi uneori pentru o mamă să îi explice fiicei sale lucruri pe care nici ei nu i le-a explicat cineva vreodată.
De exemplu, puţine femei știu că fiecare dintre noi se naște cu un anumit număr de foliculi ovarieni, iar această „rezervă” biologică influenţează fertilitatea și momentul instalării menopauzei. Sau că fluctuaţiile unor hormoni precum estrogenul și progesteronul pot influenţa nu doar ciclul menstrual, ci și energia, somnul, sensibilitatea emoţională sau starea psihică. Iar acestea sunt doar câteva dintre subiectele pe care cititoarele le vor descoperi în continuarea capitolului dedicat biologiei corpului feminin. Mi-am dorit ca această carte să traducă într-un limbaj uman și clar informaţii importante despre corpul feminin care pot ajuta multe femei să se înţeleagă mai bine și să privească cu mai multă blândeţe schimbările prin care trec.
Consider important să privesc femeia din mai multe perspective: biologic, psihologic, relaţional și cultural. Pentru că identitatea noastră nu este doar un produs al gândirii, este rezultatul unei întâlniri: între minte, corp, istorie, experienţele care ne-au format și mediul în care am învăţat să ne definim.
„Femeia care s-a împrietenit cu mintea ei” este o carte despre înţelegere, dar și despre acţiune. Despre felul în care trecutul ne modelează, dar nu este obligatoriu să ne definească pentru totdeauna. Despre relaţia dintre biologie, hormoni și viaţa afectivă, despre maternitate, rușine, iubire, abandon, anxietate, infertilitate, perimenopauză, boală, vulnerabilitate și nevoia umană de a fi văzute și înţelese. Și dincolo de toate aceste teme, cartea vorbește despre cum învăţăm să nu mai fim în război cu noi înșine. Pentru că uneori, cea mai importantă relaţie pe care o construim în viaţă este relaţia cu propria noastră minte.
Dacă ești mama unei fete și ai simţit vreodată că nu găsești cuvintele potrivite pentru a-i explica schimbările prin care trece corpul ei, această carte îţi poate deveni sprijin. Sau dacă și tu, ca femeie, ai rămas cu întrebări la care nimeni nu ţi-a răspuns despre corpul tău, despre hormoni, despre emoţiile tale sau despre motivele pentru care uneori reacţionezi și simţi în moduri pe care nici tu nu le înţelegi pe deplin, poate că această carte te va ajuta să te privești cu mai multă claritate și mai puţină vinovăţie.
