Cele 12 competenţe ale excelenţei. Ce se întâmplă în creierul unui copil cu potenţial înalt?

Începutul școlii vine aproape întotdeauna cu emoţii pentru părinţi. Ne dorim să le fie bine copiilor noștri, să se descurce, să fie văzuţi. Și, fără să ne dăm seama, ajungem să măsurăm totul în note, concursuri și comparaţii. Inteligenţa a fost pusă prea ușor în aceeași propoziţie cu IQ-ul, iar performanţa, cu ideea de „copil foarte bun la școală”. Numai că un copil nu încape într-o cifră, într-un test și nici într-un carnet de note.

De aici pornește „Tiparul Neurocognitiv al Excelenţei Românești”, cercetare realizată de Fundaţia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, în parteneriat cu Institutul BrainMap. Studiul a folosit electroencefalografia cantitativă – qEEG – pentru a observa activitatea cerebrală a 100 de copii, adolescenţi și tineri cu vârste între 8 și 41 de ani, selectaţi nu după un scor IQ, ci pentru performanţe reale și documentate: de la matematică și informatică la muzică și arte.

Prima concluzie schimbă perspectiva: nu există un singur „creier al excelenţei”. Tinerii care ajung la performanţă nu au o configuraţie neurocognitivă identică și nu urmează un singur drum. Cercetarea a identificat tipare diferite de activare, asociate unor moduri diferite de procesare și unor profiluri distincte de performanţă. Pentru un părinte, mesajul este simplu: doi copii excepţionali pot gândi și învăţa diferit și pot avea nevoie de contexte diferite pentru a-și valorifica potenţialul.

Unul dintre cazurile analizate este „PR”, un adolescent de 17 ani cu rezultate excepţionale la matematică și informatică. Profilul său a evidenţiat o organizare cerebrală puternic orientată către planificare complexă și procesare abstractă de nivel înalt. Este un exemplu bun pentru ideea centrală a studiului: excelenţa nu înseamnă uniformitate, ci folosirea eficientă a resurselor cognitive proprii.

Partea cu adevărat importantă pentru părinţi începe însă după hărţile cerebrale. Cercetarea traduce datele neurofiziologice într-un limbaj cu sens educaţional și psihologic și identifică 12 competenţe cognitive, executive și socio-emoţionale relevante pentru dezvoltarea excelenţei.

Printre ele: metacogniţia, rezilienţa, adaptabilitatea, stabilitatea emoţională sub presiune, gândirea strategică și autoreglarea comportamentală. Sunt competenţe care nu se văd întotdeauna într-o notă de 10. Se văd când un copil își înţelege propriul mod de a gândi, își schimbă strategia dacă prima nu funcţionează, își păstrează echilibrul într-un moment dificil și continuă după un eșec.

Poate că întrebarea utilă nu mai este doar „cât de inteligent este copilul meu?”, ci „cum îl ajut să-și înţeleagă și să-și folosească mai bine resursele?”. Ce îl motivează? Cum reacţionează sub presiune? Are libertatea să încerce, să greșească și să înveţe?

Vestea bună este că vorbim despre competenţe care pot fi cultivate. Excelenţa nu este o etichetă și nici o loterie genetică. Este un proces: o întâlnire între potenţial, mediu, provocare, ghidaj și siguranţă emoţională.
Studiul a fost validat la Dublin, în dialog cu comunitatea internaţională de gifted education, și a atras atenţia unor specialiști de prim rang tocmai prin faptul că merge dincolo de paradigma clasică a IQ-ului și a testărilor standardizate, propunând o înţelegere multidimensională a excelenţei.

• John Thompson, Director of Development & Impact al Mensa Foundation: „Este important că acest studiu nu se oprește la scorul de inteligenţă, ci încearcă să înţeleagă persoana gifted în complexitatea ei și felul în care potenţialul se transformă în performanţă”.
• Frank C. Worrell, Distinguished Professor la UC Berkeley și fost președinte al American Psychological Association: „Valoarea acestui demers este că mută discuţia de la simpla identificare a abilităţii către dezvoltarea talentului și a resurselor care susţin performanţa în timp”.
• Rena F. Subotnik, cercetătoare în talent development și coautoare a Talent Development Megamodel: „Este o direcţie relevantă pentru că privește excelenţa ca pe o traiectorie de dezvoltare, nu ca pe o caracteristică fixă”.
  Joseph S. Renzulli, profesor emerit la University of Connecticut și creator al Three-Ring Conception of Giftedness: „Este important să ieșim din logica unui singur test și să privim talentul prin interacţiunea dintre abilităţi, motivaţie, creativitate și context”.
• Sally M. Reis, Board of Trustees Distinguished Professor la UConn și co-dezvoltatoare a Schoolwide Enrichment Model: „Identificarea potenţialului trebuie urmată de experienţe educaţionale care îl dezvoltă și îl transformă în competenţă reală”.
• Tracy L. Cross, specialist în psihologia și dimensiunea socio-emoţională a giftedness-ului: „Când vorbim despre excelenţă, este esenţial să includem autoreglarea, rezilienţa și felul în care copilul funcţionează emoţional sub presiune”.
• Jennifer Riedl Cross, research professor și editor al Gifted Child Quarterly: „Înţelegerea copiilor gifted devine mai relevantă când nu îi privim doar prin performanţă, ci și prin nevoile lor psihologice, sociale și educaţionale”.
• Anies Al-Hroub, profesor la American University of Beirut și președinte al World Council for Gifted and Talented Children: „O perspectivă multidimensională asupra potenţialului poate ajuta sistemele educaţionale să identifice și să susţină mai bine diversitatea copiilor cu abilităţi înalte”.

În România se estimează că peste 150.000 de copii au potenţial înalt. Fără instrumente potrivite, o parte dintre ei riscă să rămână invizibili tocmai pentru că nu seamănă cu imaginea noastră clasică despre „copilul foarte deștept”. Miza cercetării este, așadar, și profund practică.

Fundaţia propune dezvoltarea unor programe educaţionale care să antreneze rezilienţa, funcţiile executive, metacogniţia și învăţarea autoreglată, mutând atenţia de la simpla identificare a copilului cu potenţial înalt către dezvoltarea lui sistematică.

Poate aceasta este lecţia pentru un nou an școlar: performanţa nu apare din senin și nu se întreţine prin presiune. Se construiește în timp, cu provocări potrivite, cu adulţi care văd copilul dincolo de note și cu suficientă încredere încât fiecare minte să-și găsească propriul drum către excelenţă.