Arta fluidităţii. Hainele, dansul și emoţiile care ne fac bine
Dragă femeie,
Ia-ţi câteva clipe doar pentru tine.
Pregătește-ţi un ceai, cuprinde în palme cana ta preferată, gustă încet și lasă aroma să-ţi aducă liniște. Pune o muzică care să te susţină în aceste momente și oferă-ţi răgazul de a citi câteva gânduri scrise pentru tine. Respiră conștient și fii prezentă… fie că urmărești Karmenisme, fie că pur și simplu te lași purtată de starea pe care ţi-o aduce. Continuăm să răsfoim împreună filele psihologiei modei…
Există momente în care corpul știe înaintea minţii ce are nevoie. Uneori are nevoie să se miște. Alteori să fie învelit, protejat, lăsat să respire. Poate că aceasta este una dintre cele mai simple forme de întoarcere către noi: să ne lăsăm corpul să vorbească.
Hainele și dansul par forme diferite de expresie. Una se așază pe corp, cealaltă pornește din corp. Dar amândouă ne pot ajuta să simţim cine suntem.
Haina care se mișcă odată cu tine
O haină nu este doar ceva ce punem peste corp. O alegem și în funcţie de cum vrem să ne simţim. Există haine care ne rigidizează și haine care ne dau libertate; materiale care ne protejează și materiale care ne invită să ne mișcăm.
O ţesătură fluidă, o fustă amplă, o mânecă ce urmărește gestul mâinii pot deveni parte din experienţa noastră emoţională. Când o haină se mișcă odată cu noi, nu mai simţim doar că o purtăm, ci că participă la mișcarea noastră. Poate de aceea unele haine ne schimbă postura, ne îndreaptă spatele sau ne fac să ocupăm mai mult spaţiu. Nu ne transformă în altcineva, ci ne ajută să accesăm o parte din noi care exista deja.
Dansul – atunci când emoţia devine mișcare
Emoţiile nu sunt doar gânduri. Ele se simt în corp. Bucuria poate deschide pieptul, tristeţea poate coborî umerii, frica poate contracta abdomenul, iar furia poate încorda maxilarul.
Dansul ne oferă posibilitatea de a face invers: în loc să cerem corpului să tacă, îi permitem să vorbească. Nu este nevoie să știm să dansăm. Nu este nevoie de coregrafie, oglindă sau public. Putem închide ușa unei camere, putem pune o melodie și să lăsăm corpul să aleagă: o rotire, o legănare, o unduire, un pas înainte și unul înapoi. Mișcarea poate deveni o formă de ascultare. Iar când nu mai încercăm să dansăm „frumos”, ci dansăm ceea ce simţim, apare fluiditatea.
Emoţiile care ne fac bine
Nu toate emoţiile plăcute sunt zgomotoase. Uneori binele seamănă cu liniștea, ușurarea, recunoștinţa, tandreţea sau bucuria simplă de a fi aici, în propriul corp.
Poate că avem nevoie să ne întrebăm nu doar „Ce simt?”, ci și: „Ce emoţie vreau să cultiv?”
Dacă vreau bucurie, cum se mișcă un corp bucuros? Dacă vreau liniște, cum respiră?
Dacă vreau încredere, cum stau? Dacă vreau libertate, ce haină îmi permite să mă mișc fără să mă gândesc permanent la corpul meu? Îmbrăcarea poate deveni astfel un mic ritual de reglare emoţională. Nu ne îmbrăcăm doar pentru a fi văzute, ci și pentru a ne simţi noi înșine.
Fluiditatea nu înseamnă lipsa formelor
Fluiditatea nu înseamnă să nu ai limite. Înseamnă să poţi rămâne în contact cu tine în timp ce te miști prin viaţă. Hainele pot fi o graniţă: uneori ne protejează, alteori ne permit să ne exprimăm.
Dansul poate fi o formă de libertate în interiorul corpului. Între cele două există un spaţiu comun: prezenţa. Poate că aceasta este, de fapt, arta fluidităţii: să nu mai cerem corpului să fie altfel, ci să-i permitem să respire, să se miște, să simtă.
Uneori vindecarea nu începe cu un gând nou.
Începe cu o respiraţie.
Cu un pas.
Cu o rochie care se mișcă.
Cu muzica pe care o lași să intre.
Doar tu, în mișcare.
Un gând pentru tine de la Karmen Herscovici.
