Colivia trecutului: despre resentiment la Cynthia Fleury

Volumul Aici odihnește amarul. Vindecarea de resentiment de Cynthia Fleury, apărut în colecţia FilosoFii a Editurii Trei, nu se lasă citit în grabă. Întrebările simple (ce, cine, unde, când, cum) sunt, de fapt, o cale de acces către un text care riscă să pară prea abordabil și, tocmai de aceea, să-și piardă intenţia.

Miza este vindecarea resentimentului, înţeleasă ca proces conștient de eliberare emoţională, de introspecţie și de rescriere a propriei naraţiuni. Resentimentul apare aici ca o formă de repetiţie cronică a unei nedreptăţi sau a unei dureri din trecut, reală sau doar imaginată. Metafora centrală poate fi cea a veninului pe care îl bem noi înșine, sperând să sufere celălalt ori măcar să vadă efectul faptei sale. Consecinţa este un dialog surd, în care repovestirea permanentă devine un mecanism care ţine subiectul captiv și îi decupează, și îi condiţionează percepţia asupra prezentului. Repovestirea permanentă este o scufundare în materia fantomatică a trecutului, în care trauma iniţială, repetată și resemnificată constant, devine o identitate nouă, o carcasă a individului.
Complicitatea la suferinţă și captivitatea în poveste desprind omul măcinat de resentiment de clipa prezentă și îl face să caute un moment eliberator. În așteptarea plăţii unei datorii pe care ceilalţi ar trebui să i-o achite, individul pierde busola prezentului și rămâne prizonier la graniţa dintre două lumi: prezentul ambiguu, inform și în care refuză să participe autentic și trecutul iluzoriu, inaccesibil, imposibil de rescris. Ce poate face consilierea filosofică pentru omul resentimentului, așa cum îl numește Fleury? Acesta nu caută autenticitate, ci fericirea și gratificarea imediată, fericirea controlată, oferită prin telecomanda repetiţiei.
Fantasma întoarcerii, iluzia fericirii sau a controlului funcţionează ca un narcotic, gata să ne alieneze de sensul acut al prezentului. Acest joc cu trecutul ne trage axul percepţiei și al identităţii în exterior, ne dezîmputernicește în raport cu propriul nostru sens și autentica devenire. Consilierea filosofică ne poate furniza un nou punct de asamblare a identităţii noastre, ne poate adresa întrebările necesare detașării de mirajul și fuga resentimentului, ne poate readuce aici și acum în libertatea prezentului.
Prin înţelegerea modului în care anticii sau postmodernii interpretau criza sensului și a devenirii, consilierea filosofică poate sparge colivia trecutului.
Vindecarea prin reflecţie nu înseamnă uitare sau negare, ci o muncă de asumare a responsabilităţii în guvernarea propriei povești. Viaţa ante și posttraumă fondatoare nu este, în fapt, scindată de un abis real, ci devine prin reinterpretare un continuum, o alchimie.
Un volum pentru cititorii dispuși să se recunoască în oglindă, nu doar să observe resentimentul altora.