Magda Carneci – confesiune

FEM este o carte mai aparte, ciudata, care m-a urmarit obsesiv vreme indelungata si care s-a cerut scrisa cu orice pret, dintr-un impuls care a depasit nenumarate piedici si aminari.

FEM e o confesiune si e o marturie despre inmugurirea si inflorirea feminitatii intr-un personaj tinar, o femeie actuala care se numeste pe sine Seherazada, si care vrea sa-i transmita ceva esential despre fiinta sa, iubitului ei care e pe cale sa o paraseasca.

Dar FEM nu e nici autobiografie si nici doar romanul unei povesti de dragoste ratate, desi are elemente de acest fel, ci e un text care relateaza intimplari stranii si trairi dintre cele mai intime legate de cresterea intru feminitate. O feminitate privita totusi generic, cu etapele ei inevitabile, cu suferintele si extazele ei, dar si cu posibilitatea pe care ea o ofera pentru ca anumite „arhetipuri spirituale” sa se manifeste in fiinta noastra. Arhetipurile sunt tipare psihice si imagini interioare adinci, ancestrale, pe care inconstientul colectiv le manifesta prin fiecare din noi.

Eu vorbesc in FEM despre femeie, dar viziunile povestite vor sa stirneasca anumite stari si deschideri spirituale si in barbati, caci abia impreuna, femeile si barbatii pot reconstitui omul integral, omul universal. In acest sens, FEM e o carte care isi propune sa stirneasca in cititor dorinta transcenderii limitelor si convingerea ca o stare mai inalta a fiintei e un drept al nostru din nastere, e o bucurie adevarata, la care toti putem avea, macar din cind in cind, acces.

Magda Carneci

De citit:

Citeste Demaraj – un fragment din carte.