CItesti acum
Fetele prin ochii tatalui

Fetele prin ochii tatalui

“Am devenit parinte unic acum zece ani, cand sotia mea a murit intr-un accident de masina. Mi-a fost foarte greu, dar sunt mai mult decat mandru ca mi-am dus cu bine misiunea la capat, desi am fost intotdeauna constient ca nu pot sa le ofer fetelor mele tot ceea ce aveau ele nevoie.

Am incercat sa compensez absenta mamei lor, am evitat latura de «tata distant», am incercat sa fiu alaturi de ele zi de zi. Exista si o ucenicie care, pentru barbati, pare din alta lume: hainele, incaltamintea, machiajul, dietele!“

Astfel, Remus, 52 de ani, vaduv, experimenteaza in fiecare zi complexitatea relatiilor tata-fiice. Ca si mamele singure, tatii singuri au dezvoltat o relatie speciala cu copilul lor, intr-o maniera specifica: nu prea mult alint, dar mai multa atentie. Pe scurt, un nou fel de paternitate.

Sociologii confirma si ei aceasta ipoteza: imaginea tatalui reprezinta azi atat dragostea, cat si autoritatea, intr-o noua maniera. In alte secole, se pedepsea din dragoste. Astazi, tatal s-a apropiat de copilul sau, se identifica mai usor cu acesta, si vede in fiica ori in baiatul sau o continuare a propriei persoane.

Din perspectiva copilului, functia de tata ramane aceeasi: principalul sprijin de autoritate. Vocea groasa, interdictiile, toate astea il reprezinta pe parintele de sex masculin.

In ceea ce priveste fetele, in ciuda aparentei lor emancipari, acestea continua sa creasca sub privirile tatalui, care nu este departe nici atunci cand ele devin femei.

Incercarea de a sprijini

In terapie, multe femei evoca privirea tatalui lor, in sensul propriu al termenului. Ca si cum aceasta privire, plina de dragoste sau deceptie, ori de admiratie, sau dezaprobare, este un fel de barometru al relatiei lor.

Ca si cum exista o legatura intre semnificatia acestei priviri si dificultatile pe care femeile le intalnesc in viata lor amoroasa si sexuala.

Citeste si

Cei mai multi dintre tati realizeaza mai greu importanta aceste atitudini, deoarece nu cunosc consecintele.

„Cand Mihaela era adolescenta, nu ne mai intelegeam deloc. Ne certam foarte des pentru ca se farda in exces, se imbraca nepotrivit si avea un grup de prieteni foarte dubios. Apoi a intrat la facultate, s-a angajat, si s-a mutat de acasa.

Trece foarte rar pe la noi, pe mine nu ma suna aproape niciodata, desi cu mama ei vorbeste zilnic la telefon. Nu stiu ce sa spun… poate am fost si eu prea dur cu ea, dar parca o luase razna. Sufar ca s-a indepartat asa de tare de mine…“, spune Matei, 55 de ani.

 

Pagini: 1 2
Care este reactia ta?
Frumos
0
În regulă
0
Jucăuș
0
Se poate si mai bine
0
Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii