Stabilirea limitelor versus respect

În toată complexitatea relațiilor umane este important să facem diferența clară între respect și stabilirea de limite. Deși acestea se intersectează, îndeplinesc roluri distincte în comunicarea și interacțiunea noastră. Stabilirea de limite nu este o cerere de respect, ci o afirmație clară a nevoilor și așteptărilor noastre. Nu stabilim limite cerând permisiunea, criticând sau întrebând persoana cu care interacționăm dacă înțelege și acceptă limitele noastre. Respectul implică ascultare activă, empatie, înțelegere reciprocă și considerație. Se manifestă prin comportamente precum politețea și tratarea echitabilă a tuturor, indiferent de diferențele dintre noi. În esență, respectul și stabilirea de limite sunt principii de bază care ne ajută să avem relații sănătoase și pozitive cu cei din jur.

Cum îți dai seama că limitele s-au confundat cu solicitarea respectului? Atunci când apar întrebările.

Să luăm câteva exemple:

• „De ce nu îmi respecți spațiul?” Această întrebare, deși pare legitimă, adică ești cumva îndreptățit să întrebi acest lucru, poate crea confuzie. Este mai degrabă o solicitare nedeclarată de respect, ascunsă în spatele unei întrebări și nicidecum o limită stabilită.
• „De ce stai mereu pe telefon când vorbim?” Aici, cerem indirect respect pentru timpul nostru, dar într-o formă care poate părea acuzatoare.
• „Nu crezi că ar trebui să mă anunți când întârzii?” Această întrebare pare a solicita considerație și nu a stabili de fapt o limită clară.

Afirmațiile ajută la stabilirea limitelor fără a implica o judecată asupra celeilalte persoane.

• „Am nevoie de spațiu personal pentru a mă concentra pe munca mea. Te rog să respecți acest lucru și să îmi oferi momentele de intimitate de care am nevoie.„
• „Când vorbim, aș aprecia dacă ai pune telefonul deoparte pentru a ne putea concentra unul pe celălalt.”
• „Mă simt respectat(ă) când sunt informat(ă) despre întârzierile tale. Te rog să mă anunți în avans.”

Cum stabilim limite sănătoase?

DA– fii specific și direct:

• „Nu îmi place să fiu criticat(ă) în public. Te rog să discutăm despre problemele noastre în privat.”
• „Prefer să îmi gestionez singur(ă) proiectele. Îți voi cere ajutorul dacă va fi nevoie.”
• „Prefer să nu discutăm despre viața mea personală la locul de muncă.”

NU– mai formula întrebări ambigue sau pasiv-agresive:

• „De ce mereu mă critici în fața celorlalți?”
• „Nu crezi că te amesteci prea mult în lucrările mele?”
• „Nu crezi că e nepotrivit să întrebi despre asta?”

Atunci când stabilim limite sănătoase, tonul vocii și atitudinea sunt la fel de importante ca și conținutul mesajului. Iată câteva sugestii despre cum să abordezi astfel de situații:

1. Tonul vocii:

• Calm și Ferm: Tonul trebuie să fie calm și ferm, indicând încredere. Nu este necesar să ridici vocea, dar este important să vorbești clar și concis.
• Respectuos și Non-Confruntativ: Chiar și atunci când stabilești o limită, tonul trebuie să fie respectuos și să evite orice conotație de confruntare sau agresiune.

2. Atitudinea:

• Asertivă, Nu Arogantă: O atitudine asertivă implică exprimarea nevoilor și limitelor tale fără a fi arogant sau agresiv. Este despre a fi sigur pe tine, nu despre a fi dominator.
• Deschisă și Empatică: Arată că ești deschis la dialog și înțelegi perspectiva celuilalt. Empatia poate ajuta la stabilirea unei conexiuni și la reducerea potențialelor tensiuni.

Exemple de aplicare:

• Atunci când spui „Nu îmi place să fiu criticat(ă) în public. Te rog să discutăm despre problemele noastre în privat”, fă-o privind persoana în ochi, cu o voce calmă și o atitudine deschisă, dar fermă.
• În cazul afirmației „Prefer să îmi gestionez singur(ă) proiectele. Îți voi cere ajutorul dacă va fi nevoie”, menține un ton calm și asigură-te că limbajul corpului tău reflectă încredere și autonomie.
• Când spui „Prefer să nu discutăm despre viața mea personală la locul de muncă”, este important să rămâi calm și politicos, dar ferm în exprimarea limitei tale.

Cum să primim și să oferim respect?

Respectul implică recunoașterea și aprecierea celuilalt. Un exemplu pozitiv este afirmația „Sunt deschis(ă) să îți ascult perspectiva, chiar dacă avem opinii diferite.” Respectul, pe de altă parte, este și un acord tăcut între oameni, un angajament de a onora demnitatea și valorile celuilalt. De exemplu, ascultarea activă și răspunsul empatic într-o conversație sunt manifestări ale respectului. Răspunsul empatic înseamnă să recunoaștem și să validăm sentimentele persoanei, arătând că ne pasă și că suntem deschiși să explorăm mai mult situația împreună. Aceasta creează un spațiu sigur pentru ca persoana să își exprime gândurile și emoțiile, știind că va fi auzită și înțeleasă.

DA- înțelege și acceptă diferențele:

• „Îți apreciez efortul și dedicarea în proiect. Hai să vedem cum putem îmbunătăți lucrurile împreună.”
• „Înțeleg că ai avut o zi grea, așa că pregătesc eu cina astăzi.”
• „Respect părerea ta, chiar dacă nu sunt de acord.”

NU- tolera abuzul sau comportamentele nepotrivite sub pretextul respectului:

• „Nu ai făcut asta bine deloc. Eu aș fi făcut-o altfel sau uite așa trebuie să faci.”
• „Ai avut o zi grea, dar nu e motiv să nu faci și tu ceva în casă.”

Concluzie

Modul în care stabilim limitele nu este doar o chestiune de preferință personală, ci reflectă abordarea noastră față de comunicare și relații. Limitele clare, stabilite cu respect și empatie, pun bazele interacțiunilor sănătoase. Ele demonstrează autorespect și respect pentru ceilalți. Prin înțelegerea și aplicarea corectă a acestor concepte, putem construi relații mai sănătoase și mai echilibrate. Nu este un proces ușor. Este posibil ca în timpul aplicării acestor concepte să fii sâcâit(ă) de emoții care dor, dacă se întâmplă acest lucru găsești pe website-ul meu https://www.corinadanu.ro/ un eBook menit să îți ofere ajutor.

 

Privește viața cu înțelepciune: spune DA vieții și NU o mai amâna!