Bunici – nepoti, o relatie speciala
„Ce haioasa e bunica!“ Fiicele o privesc admirativ, dar si cu o usoara neliniste. Pentru ele, nu a fost niciodata genul de mama clasica, asa cum si-ar fi dorit uneori sa fie. Insa, pentru nepoti, se pare ca este bunica ideala.
O bunica marturiseste: „Ei isi exprima entuziasmati, in gura mare, opinia: sunt, deci, haioasa… Sau, cum mai spun ei, «cool». Mi-am cumparat role si m-am apucat, plina de avant, sa exersez impreuna cu ei. La inceput, recunosc, am facut-o mai pe ascuns: imi era cam jena sa nu ma vada cineva cum ma clatin, nesigura. Insa dupa ceva zile petrecute prin Herastrau, timp in care am vazut o gramada de adulti pe role (bine, nu chiar de varsta mea, dar ce mai conteaza?) si dupa o mica portie de antrenament, m-am mai incurajat.
Acum ma simt mai confortabil si, in plus, am senzatia ca tot sportul asta are efecte asupra intregului meu organism: ma simt mai bine fizic si mai energica. In tinerete, ma dadeam frecvent cu patinele cu rotile. Asta se pare ca mi-a fost de folos: regulile de baza pentru pastrarea echilibrului.”
Ioana este o doamna subtire si vesela, cu parul vopsit intr-un blond inchis, in varsta de 58 de ani. Nu i-ai da varsta pe care o are in buletin. Ioana este doar una dintre femeile care formeaza o noua patura sociala: cea a „bunicilor moderni“. Ne obisnuiseram sa credem ca astfel de „maturi“ exista mai mult in Occident, dar iata ca Romania are, si ea, o astfel de generatie. Poate ca nu atat de „moderna“ si de stabila financiar, insa la fel de responsabila si de demna de luat in calcul ca si in alte tari.
Stalpii societatii
Ne-am obisnuit sa credem ca cei care ajung la varsta de 60 de ani se multumesc sa considere ca li se apropie sfarsitul. Poate ca in comunism erau mai multi cei pe care ii caracterizau planurile de pensionare si depresia timpuriu instalata. Cei mai optimisti varstnici visau adesea doar la o odihna binemeritata dupa o viata de munca obositoare: „In fine, o sa stau cu burta la soare si n-o sa mai fac nimic! Iar in concedii o sa merg la Lacu Sarat sau la Govora!“.
Oare chiar asa sa fie? Studii recente arata ca situatia generala nu a stat niciodata chiar asa. Bunicii erau (si sunt) niste persoane active, care muncesc si, in acelasi timp, au grija si de copiii, si de nepotii lor. Ba chiar, daca e cazul, si de parintii lor, cu mult mai in varsta. Adevarati stalpi sociali, in jurul carora se invart alte trei generatii, cei care asigura unitatea familiei si a societatii sunt, de fapt, bunicii. Lor ar trebui sa li se adreseze cele mai multe campanii publicitare care vizeaza familia.
Ei alcatuiesc o categorie careia cercetatorii i-au zis, generic, „generatia sandvis“. „Altadata preceptori ai moralei, cam rigizi si cam distanti, bunicii de astazi cultiva arta subtila, care consta in a gasi impreuna cu nepotii lor echilibrul just intre apropierea complice si distanta potrivita si respectuoasa fata de valorile morale. Intervenind din linia a doua pe frontul educativ, din spatele parintilor, ei au seninatatea pe care le-o confera experienta si pozitia lor in familie, servind de sustinere si model pentru nepotii lor. Cand parintii sunt stresati de o viata prea dura si cand copiii lor se simt sub presiune, bunicii le ofera acestora din urma posibilitatea de a se elibera de tensiune si de a privi viata altfel“, sustine dr. Olivier de Ladoucette, in cartea Forta mintii. Cum sa ramai tanar si sa te bucuri de viata, publicata la Editura Trei.
In pas cu timpurile
Adesea, bunicii se vad nevoiti sa aiba ei grija de nepoti, pentru a-si proteja propriii copii, care sunt din ce in ce mai solicitati la serviciile lor si sunt siliti sa isi petreaca mai mult timp la birou decat in familie. Dar asta, in conditiile in care bunicii insisi merg, inca, la serviciu.
In caz ca au iesit deja la pensie, ei au la fel de multe griji pe cap ca si adultii tineri. Pentru cei mai multi dintre bunici, aceasta stare de fapt, indusa de responsabilitatile multiple, poate reprezenta o noua etapa a vietii: mai calmi si mai intelepti, mai rabdatori cu nepotii si mai ingaduitori, ei stiu deja ca viata nu este numai o goana continua dupa recunoastere sociala si dupa bani. Iata de ce, adesea, adultii maturi par mai indulgenti (spre disperarea parintilor, care considera ca cei mici sunt prea „alintati“) si au o capacitate mult mai mare de a depasi obstacolele care le apar in cale. In plus, sub influenta accesului la informatii, ei sunt acum la fel de dispusi ca si adultii tineri sa invete mereu ceva nou.
