În loc de înapoi la muncă, hai înapoi împreună!

Mai mereu când spunem în trecut „hai să avem o întâlnire”, simțeam un fel de oftat. Și îl avem și eu când mi se făcea propunere la a treia sau a patra întâlnire dintr-o zi. Mulți dintre noi au experimentat ședințe lente, goale, unde cei prezenți doar bifează prezența și din când în când, cineva ridică vocea prea mult sau prea puțin. Și acum, când vorbesc despre puterea de vitalizare a Comunicării Nonviolente (CNV) în orice fel de relație, primesc replica: „Chiar crezi că empatia sau CNV pot schimba ceva la munca de birou? Aici e pe eficiență, nu pe sentimente!“

Sunt însă convins – și nu doar teoretic, ci și din practica mea – că nu doar că e posibil, dar e și necesar! Adevărata performanță profesională apare acolo unde oamenii chiar se ascultă, sunt autentici, se simt în ”viață”, pot cere și oferi feedback clar, de la om la om.

Ședințele din tortura plictiselii, în spațiu uman.

Articol scris de Alexandru Moldovan (comunicarenonviolenta.ro)

De ce respingem ideea de umanitate la ședințe?

1. Taskurile contează, nu emoțiile.

Aud adesea: „Suntem aici să livrăm, nu să facem terapie”. E firesc să vrei eficiență. Totuși, câteva minute de check-in („Cum sunteți azi?”) schimbă tonul unei ședințe. Echipele care fac asta lucrează mai coerent, au mai puține conflicte și nu se demotivează ușor, arată un studiu Google Project Aristotle (link).

2. Empatia = slăbiciune sau pierdere de control?

Unii cred că dacă ești empatic, riști să fii folosit sau ignorat. În realitate, liderii care întreabă sincer „Cu ce vă ajut azi?” sau „Ce blocaje simțiți?” nu își pierd autoritatea – dimpotrivă, rezolvă rapid conflicte și cresc coeziunea echipei. Oamenii apreciază claritatea și curajul de a adresa direct tensiunile. Studiile lui Daniel Goleman subliniază că empatia crește puterea reală a unui lider (link).

3. „Nu sunt șef, nu am cum și ce schimba”

Fals. Oricine poate aduce claritate și focus într-o ședință întreband: „Rămânem pe subiect?” sau „Ce avem nevoie ca să facem azi întâlnirea utilă pentru toți?”
Din experiența mea, schimbările în atmosferă apar de la inițiative mici, luate fără titlu sau mandat special.

4. „Dacă spun ce simt sau ce am nevoie, mi-o iau în freză”

E o frică reală – și o înțeleg. Ce am trăit eu însă e că majoritatea oamenilor apreciază onestitatea respectuoasă, nu o penalizează. Un exemplu concret: „Am nevoie de încă o zi pentru raport, altfel nu iese calitativ. E posibil?” Am fost surprins să primesc sprijin, nu critici, poate și fiindcă am vorbit ferm, empatic și am scos în față nevoile comune. Când setăm limite clare, îi inspirăm și pe alții să facă la fel.

Cum arată, în concret, o întâlnire mai bună cu CNV?

Scurt check-in la început.
Clarificarea scopului și a timpului alocat.
Recapitulare la jumătate – dacă nu există facilitator, oricine poate interveni cu considerație: „Unde suntem, ce mai e de clarificat?”
Fiecare exprimă pe scurt nevoile sau cererile proprii, direct și fără acuzații.
Feedback sincer: „Mi-a plăcut claritatea la X”, „A fost greu să urmăresc când am intrat prea mult în detalii la Y.”
Închidere cu o întrebare: „Cu ce plecăm fiecare azi din această întâlnire?”

Nu e nevoie de diplome în empatologie, ci doar de o doză de atenție, curaj și respect.

Țin minte că printre primele dăți când am încercat să aplic CNV „ca la carte” într-o întâlnire, am sunat cam ”robotic”: „Observ că nu ai livrat la timp, simt îngrijorare, am nevoie…”. Colegul a ridicat o sprânceană. Am lăsat formalismul și am întrebat altfel:
„Ce ar însemna pentru tine ca ședința asta să fie benefică pentru toți?”
Surpriza? Colegul și-a lăsat sprânceana jos, a respirat și a s-a deschis, simțind că poate veni cu idei de optimizare care vor fi ascultate. Mi-a și spus la finalul întâlnirii că după întrebarea respectivă ”s-a simțit ceva diferit, și echipa chiar colaborează mai ușor.”

De ce merită să începi cu pași mici

Nu ai nevoie de permisiune sau de vreun rol special ca să aduci mai multă umanitate în întâlniri. Poți încerca, de la următoarea ședință:

Să întrebi „Cum sunteți azi?”
Să formulezi o cerere clară, nu o pretenție.
Să propui recapitulări periodice.
Să lași spațiu și celorlalți să exprime ce au nevoie.

Atmosfera devine vizibil mai sănătoasă. Nu întâmplător, organizațiile cu cel mai bun engagement au și cele mai bune rezultate… și cele mai scurte ședințe!

Concluzie

Întâlnirile bune nu sunt despre metode sofisticate, ci despre a rămâne uman și a avea curajul opusului: să asculți, să întrebi, să oferi feedback autentic. Tu ce ai încercat când ți s-a părut că ședințele nu duc nicăieri? Ce a mers – sau… ce nu? Scrie-mi, chiar sunt curios ce funcționează în echipa ta!