Mituri despre job-ul perfect
Când vine vorba de sens, mulți dintre noi încă mai credem într-o versiune a prințului frumos și a prințesei curajoase. Iar o variantă a acestei credințe este ceea ce numim „locul de muncă de vis” sau „job-ul vieții” și ne imaginăm că el este acolo – la celălalt capăt al curcubeului, așteptând ca noi să trecem prin pădurea de îndoieli și să îl găsim, gata să ne înțeleagă perfect și să ne încânte mereu.
Însă tocmai această credință ne păstrează confuzi și blocați.
Orice loc de muncă, ca și orice relație de altfel, scoate în evidență unele părți din noi înșine și ne cere să-i lăsam pe alții deoparte. În cel mai bun caz, ne permite să exprimăm mai mult din ceea ce vrem să fim. În cel mai rău caz, ne face să ne simțim nesiguri. Când „flirtăm” cu un loc de muncă, ne putem simți eliberați sau ne dorim să ne oprim. Acesta este semnul cum respectivul loc de muncă ne poate schimba.
O muncă plină de sens și de semnificație are și ea momentele ei plictisitoare, înfricoșătoare sau furioase. Nu este o linie plată și continuă, lipsită de variații în ceea ce privește împlinirea personală. Nimic nu este grozav dacă este monoton.
Nu există niciun „job al vieții”, așteptând să fie găsit. Există numai job-uri care ne pot face să ne simțim mai mult sau mai puțin plini de viață. Asta dacă le permitem, evident.
Citeşte continuarea pe www.learning.network.ro.
