Când devii mamă tocmai ai acceptat un job full-time, cu responsabilități din ce în ce mai multe, în care nici nu se pune problema unei măriri de salariu. Și, culmea, e fix ce-ți doreai!
Ce vor bărbații în cuplu în ziua de azi? Ce învățături au tras ei din relațiile pe care le-au avut? Iată câteva idei de la un cititor al revistei noastre.
Am asistat recent la cateva prezentari medicale despre nevoile mamei infectate cu HIV. Și ale copilului. Pentru că avem cu toții dreptul la maternitate…
Cred că este extrem de important să îți placă omul cu care ești în relație, dincolo de atracție și infatuare. Mie nu îmi plăcea de bărbatul de care mă îndrăgosteam…
Nu sunt o expansivă și probabil nu voi fi niciodată. Dar criticul meu interior mă învăța să mă apăr de ridicol, de parcă ar fi fost sfârșitul lumii…
Ne certăm, apoi ne umflă râsul. Eu am tatuaje, el cântă la pian. Vrem să adoptăm un copil, nu să îl facem. Suntem un cuplu altfel. Și totuși, atât de firesc…
Nu l-am iertat că a plecat din relație, iar finalul a fost un șoc pentru mine. Am dat vina pe el, dar nu mi-a fost mai simplu. Pentru că și eu greșisem foarte mult.
Mi-am propus să rămân monogam, să-mi unidirecționez erecțiile, să-mi proiectez fanteziile sexuale asupra unei singure persoane, partenera de viață. Primele două îmi ies de minune, la ultima mai e de lucrat.
„Pentru mine, fiecare experienţă de cuplu a fost cu totul aparte şi diferită de oricare alta. Din fiecare relaţie am învăţat despre mine, despre dimensiunile puterilor mele, despre câte resurse şi caracteristici nebănuite am prin mine şi câtă disponibilitate am sau nu am.
Când ești mai tânăr, optimismul pare mai ușor de accesat. Pe parcurs, începi să te gândești care sunt șansele tale de schimbare, dacă ani de zile ai fost într-un anumit fel? E doar teamă. Schimbarea e posibilă.
Nu este simplu să te detașezi de trecut, dar mi se pare o decizie ca oricare alta. Nu am vrut ca o copilărie tristă să mă urmărească toată viața, așa că am lăsat totul în urmă.
„Sunt genul de femeie care preferă să fie în cuplu și mi se pare foarte frumos să trăiești alături de omul pe care îl iubești. Cuplul poate fi indispensabil, în ideea că suntem ființe sociale și avem acea nevoie de atașament, însă cea mai mare greșeală este să intri și să rămâi în cuplu din cauza fricii de singurătate sau de abandon.
„Eu recunosc că mă îndrăgostesc ușor și… îmi place să îmi trăiesc viața. Nu simt că datorez cuiva mai multe decât îmi datorez mie. Motiv pentru care, plăcerea mea personală și dorințele mele sunt mereu pe primul loc. Egoist, nu? Dar dacă eu nu mă ocup de mine, atunci de la cine să am pretenția să o facă?
„Am știut dintotdeauna că fiul meu va avea umor. Pentru că noi, cei doi autori ai lui, avem cu carul. Spuneam că va învăța să facă mișto înainte să spună «mama» sau «tata». Ce nu știam, e că va face mișto de noi.
„După ce duci la capăt o sarcină și o naștere și-ți zici «wow, ce am făcut!», te trezești cu bebe în brațe… și îți dai seama că abia atunci începe.
„Dacă îți par dificili primii ani de viață ai copilului, ai dreptate. Nu ai parte doar de multe provocări – în special dacă ești la primul copil – ci, ca să fie tacâmul complet, trebuie să te lupți cu ce ține de tine, de bebe, de tac-su și cu noianul interminabil de sfaturi binevoitoare, la pachet cu încălcarea spațiului personal.
Depresia nu e tocmai ușor de gestionat. Chiar dacă nu vrei, ai nevoie de sprijinul celor apropiați. Asta, dacă nu ai o mamă ca a mea…
Suntem împreună de câteva luni, iar sexul este grozav. Dar pentru iubita mea performanța sexuală e foarte importantă. Eu, în schimb, nu mă simt mereu „la înălțime”…
„Am crezut că mă mărit la o vârstă potrivită, aveam 27 de ani la prima nuntă. Eram împreună de trei ani și jumătate, Florin era primul bărbat cu care mă culcasem… și-l iubeam. Faptul că eu mi-am început târziu viața sexuală se datora unei dorințe (inexplicabile) de a fi cu un singur bărbat. De a rămâne cu el.
„Pe Dan, primul soț, l-am cunoscut foarte tânără. Eu aveam 17 ani, iar el – 20. Fiorul iubirii era atât de puternic, încât mă vedeam doar cu el până la adânci bătrâneți. Asta se întâmplă când ești tânăr și nu ai prea multe în cap.
La prima întâlnire am învățat să nu îmi fac iluzii. Mai ales dacă știu omul de pe internet. Am fost însă în situația în care el era cel care nu trebuia să-și facă iluzii…
Îmi iubesc soția și am avut o viață bună împreună. Am aflat recent însă că preferă femeile. Nu vreau să renunț la căsnicie ci să rezolv problema sexuală. Pentru amândoi.
#metoo poate fi util pentru fetele tinere, ca să știe de ce să se ferească, și cât de periculoși pot fi unii oameni, inclusiv aceia pe care îi știu de-o viață. Prietenul nostru de familie cred că voia o damă de companie sau o prostituată personală.
Am divorțat în urmă cu trei ani și de un an am o nouă relație. Partenerul meu este tot ce îmi doream de la un bărbat, dar este îngrozitor în pat. Iar eu nu știu ce să fac…
Cine ne-ar putea explica motivele care pot duce la lipsa orgasmului masculin mai bine decât un bărbat? Un cititor a fost de acord să ne împărtășească experiența lui.
Nu aveam orgasm și am crezut că nu voi ști niciodată ce înseamnă. Apoi, am înțeles că pot învăța alături de partener cum să ating culmile plăcerii.
Hărțuirea sexuală a femeilor este o problemă răspândită. Din păcate. Mai rău este când anumite comportamente necuviincioase le întâlnim la… copii?! Un altfel de #metoo.
#metoo nu e un moft. Nici un motiv de care ne agățăm doar pentru a avea o nouă preocupare. E o realitate ținută ascunsă prea mult timp. Iar dacă nu ai trecut prin așa ceva, nici nu ai idee cât te afectează.
Să ai o iubită dornică de poliamorie nu e chiar frecvent întâlnit. Eu am parte de așa ceva acum, în cuplu. Dar, sincer, mi-a cam ajuns…
Credeam că aș fi capabilă să depășesc o infidelitate dacă am o relație durabilă, stabilă, echilibrată. Dar acum nu mai știu cum pot exista toate astea și tot să fie loc pentru infidelitate…
