„Eu recunosc că mă îndrăgostesc ușor și… îmi place să îmi trăiesc viața. Nu simt că datorez cuiva mai multe decât îmi datorez mie. Motiv pentru care, plăcerea mea personală și dorințele mele sunt mereu pe primul loc. Egoist, nu? Dar dacă eu nu mă ocup de mine, atunci de la cine să am pretenția să o facă?
„Dacă îți par dificili primii ani de viață ai copilului, ai dreptate. Nu ai parte doar de multe provocări – în special dacă ești la primul copil – ci, ca să fie tacâmul complet, trebuie să te lupți cu ce ține de tine, de bebe, de tac-su și cu noianul interminabil de sfaturi binevoitoare, la pachet cu încălcarea spațiului personal.
„Am crezut că mă mărit la o vârstă potrivită, aveam 27 de ani la prima nuntă. Eram împreună de trei ani și jumătate, Florin era primul bărbat cu care mă culcasem… și-l iubeam. Faptul că eu mi-am început târziu viața sexuală se datora unei dorințe (inexplicabile) de a fi cu un singur bărbat. De a rămâne cu el.
„Părinții mei au divorțat când aveam șase ani, dar viața mea nu a fost cea a unei familii destrămate. Deși s-au separat, au rămas buni prieteni, la fel de prezenți și implicați în viața mea. Da, nu a fost simplă discuția de atunci, în care tata mi-a explicat că mă iubește mult de tot, dar că el va locui în altă parte, unde voi fi mereu bine primită.

























