Am devenit mamă târziu, la 43 de ani. Fiica mea are acum 25 de ani, nu muncește și este dependentă de jocuri de noroc. Iar eu nu știu cum să o ajut.
Eram pregătită pentru o nouă relație. Îmi era foarte clar. Iar karma m-a ajutat să găsesc un bărbat cu care să vreau asta concret. Dar eu, aparent, aveam alte planuri. Despre care nici eu nu știam.
Cu toții facem gafe. Uneori, reușim să le facem chiar la prima întâlnire, când ne-am dori să lăsăm o impresie cât mai bună. Iată ce au pățit câțiva cititori.
În iubire, după experiențele avute, mi-am repetat și eu mereu: Meriți ceva mai bun. Sunt de acord. Problema este… unde găsesc?
După multă muncă și chin de bărbat căsătorit și iubit de nevastă, soțul meu s-a gândit să își facă și o amantă. Iar ea, a contribuit la bunăstarea mea personală.
Când suntem singure, în căutarea unui partener, avem această înclinație de a rămâne agățate de câte o speranță. Că o să mă sune. Că și el mă place la fel de mult. Din regulile de dating mereu lipsește una: Nu te grăbi cu așteptările!
Cu toții ne punem această întrebare și fiecare dintre noi își dorește să fie un părinte cât mai bun. Iată confesiunile câtorva părinți haioși.
Am divorțat acum 4 ani, dar și eu și soțul meu suntem implicați în creșterea fiului nostru. Sunt de acord cu nevoia de co-parenting, doar dacă este în interesul copilului.
Nu suntem mereu pe aceeași lungime de undă, ne certăm, ne supărăm, dar ne și împăcăm, iertăm, iubim. Iar cu puțin umor lucrurile merg mai bine. Tu ce ai învățat din propria căsnicie?
Cu toții avem regrete, iar câțiva cititori au răspuns provocării noastre lansate prin această întrebare. Chiar, care este cel mai mare regret al tău?
Într-o relație de cuplu, fiecare partener are un ritm, iar uneori nu suntem sincronizați. Ai de ales dacă adaptezi ritmul sau pleci.
Cred că problema sunt eu. Nu mă pot mulțumi în iubire și caut mereu ceva mai bun. Tot sper că voi găsi, totuși, persoana potrivită mie.
După câteva relații eșuate, în relația actuală am reușit să mă reflect mai bine în cel care îmi e partener de cuplu. Iar feedback-ul nu e mereu roz.
Înțeleg că suntem moderni și adaptabili. Că divorțurile, dacă ar fi posibil, ar ajunge mai multe decât căsătoriile… Dar chiar a devenit ridicolă dorința de a te căsători?
Eram căsătoriți de 12 ani și avem o fetiță de 5. Odată cu schimbarea jobului, soțul meu a căpătat mai multă încredere în sine. Așa că a devenit infidel…
Nu mă simt confortabil să fac sex de la prima întâlnire. Dacă vreau o aventură, atunci îmi asum această decizie. Dacă vreau mai mult însă…
Nu sunt preocupată sau pasionată de ezoterism și nici de fenomenele paranormale. Când mi-am dat seama că am presentimente sau premoniții în mod repetat, mi s-a făcut puțin frică.
Recent am început să practic meseria de psiholog, dar încă din timpul facultății primeam această întrebare. Sunt psiholog, nu X-men.
Soțul meu nu mă bătea. Nici nu era nevoie. Mă denigra atât de mult, încât m-a depersonalizat complet. Abuzul emoțional, tot abuz rămâne…
După divorț am fost devastată. Cum a putut să mă lase pentru alta? Ce are ea în plus? Răspunsul corect presupune întrebarea potrivită: De ce m-am măritat cu el?
Am încercat o relație de amiciție cu fostul iubit. Mare greșeală! Odată în plus, mi-am amintit de ce am ieșit din relația respectivă…
Probabil și ție ți s-a întâmplat să primești cadouri neinspirate. Cum reacționezi? Uneori, un cadou poate spune foarte multe…
Cumva, pisica și bradul de Crăciun nu sunt compatibili. Ori asta, ori există o afinitate prea mare care te-ar putea distra dacă stai bine cu nervii. Sau dacă se întâmplă altora.
Când ești workaholic, să îți iei concediu poate însemna să lucrezi de acasă. Iar atunci când ai hotărât să nu se mai întâmple asta, cineva se supără…
Nu este în regulă să mimezi un orgasm. Dar deseori, din diverse considerente, o facem. Mie mi-a părut rău că i-am lăsat impresia că „mă simt atât de bine cu el”.
Nu cred că este sănătos să faci prea multe compromisuri, dar într-o relație de cuplu, sunt necesare. Mie, iubitul meu mi-a deschis ochii…
„Eu cred că prietenia bărbat-femeie nu e distinctă de una între două persoane de același sex… cu niște excepții. De exemplu, nu îmi place când prietenii mei bărbați încep să-și bârfească partenerele în fața mea, uneori la un nivel de intimitate care mă dezgustă.
Eram singură, frustrată că nu îmi găsesc un partener, iar gândurile mele deseori gravitau către foști iubiți. Când am pus stop, am putut să o iau de la capăt.
„Eu am prieteni bărbați, vreo șase chiar prieteni foarte buni, din grupuri de prieteni diferite. Și vorbim la telefon, pe chat, ieșim, ca băieții, la bere. Dacă am o problemă cu vreun iubit sau un tip care îmi place, cu ei vreau să vorbesc prima dată, pentru că feedback-ul e diferit de cel al fetelor.
Am fost crescută de bunica mea, iar despre optimism am avut ocazia să învăț de la ea. A fost cel mai bun coach sau terapeut pe care mi-l puteam dori.
