Ce faci când îi descoperi infidelitatea și arunci la gunoi o căsnicie și niște vise? O iei de la capăt și te (re)împrietenești cu.. tine. Iată cum.
Știu ce este aceea o fobie pentru că o simt de câte ori trebuie să merg la dentist. Atac de panică, frică paralizantă, reacții de apărare sau de atac… toate la pachet.
Orice despărțire doare, mai ales când te părăsește pentru altcineva. Cum îți revii? Uite câteva idei puse în practică de o cititoare.
Vreau o relație serioasă, iar prin asta înțeleg un partener care este pregătit să se implice emoțional, care este deschis și sincer și care nu se joacă de-a Don Juan reformat.
Nu m-am gândit că tata este cel care mi-a oferit primul model al bărbatului infidel. Dar, în relațiile mele, infidelitatea a fost cea mai mare problemă…
Mereu eram o victimă. Nimic nu îmi mergea bine, nimic nu reușeam. Iar în relații, căutam doar bărbați care să respecte acest ritual: persecutori.
Vrei să o iei de la capăt cu ceva. Ți-o asumi. Sau viața te lovește și te obligă să faci schimbarea. Nu dispera și privește din toate unghiurile. Cum a făcut cititoarea noastră, Liviana.
Ai vrut să pleci, să lași în urmă totul. Cum ai făcut, ce te-a motivat pentru această schimbare? Și, mai ales, care a fost rezultatul?
Deseori chimia ne păcălește și ne îndrăgostim… de un miros. Așa ne joacă nouă feste Cupidon. Atracția cea mai puternică o emană feromonii, ne bucurăm când dopamina își face treaba, iar restul… ține de noi.
Sunt singură de un an, iar în tot acest timp nu am făcut sex. Nici nu l-am pus pe primul loc. Nici nu mă frustrează lipsa lui. Nu că n-aș primi oferte…
De câteva luni am simțit nevoia de schimbare. Nu superficială, nu în detalii, ci profundă. M-am hotărât într-o zi că a venit vremea să îmi fac curățenie în viață. Am început cu iubitul meu.
Simțeam că mi-am pierdut echilibrul personal, iar viața mea se derula între frustrări, anxietate și disperare. Când am acceptat să fac doar ceea ce ține de mine, m-am regăsit.
Sunt diverse specii și subspecii de șefi toxici. Dar cei mai frustranți sunt cei complexați atunci când o femeie se dovedește a fi „prea” inteligentă. Orice o fi însemnând aia pentru ei…
Nu este ușor să faci o schimbare, nici comod. Chiar dacă știi ce e mai bine pentru tine sau ce îți dorești, cumva, în mintea ta sună frumos și poetic… iar în practică un calvar. Dar totul este posibil… începând de azi.
Mi-am acceptat mereu vârsta și nu m-a frustrat trecerea timpului. Pe soțul meu, da. Iar în consecință, m-a părăsit. Eu nu știam că trebuie să mă simt vinovată pentru că am îmbătrânit.
Nu știu care sunt regulile de bună purtare atunci când ești îndrăgostită de cine nu trebuie. Eu știu că iubita lui actuală e infidelă, dar nu pot face nimic…
Suntem un cuplu de 7 ani. Cu bune și cu rele. Dar ne plafonasem, iar eu… m-am îndrăgostit de prietenul lui. Și astfel, am reușit să îmi salvez relația.
Am devenit mamă târziu, la 43 de ani. Fiica mea are acum 25 de ani, nu muncește și este dependentă de jocuri de noroc. Iar eu nu știu cum să o ajut.
Eram pregătită pentru o nouă relație. Îmi era foarte clar. Iar karma m-a ajutat să găsesc un bărbat cu care să vreau asta concret. Dar eu, aparent, aveam alte planuri. Despre care nici eu nu știam.
Cu toții facem gafe. Uneori, reușim să le facem chiar la prima întâlnire, când ne-am dori să lăsăm o impresie cât mai bună. Iată ce au pățit câțiva cititori.
În iubire, după experiențele avute, mi-am repetat și eu mereu: Meriți ceva mai bun. Sunt de acord. Problema este… unde găsesc?
După multă muncă și chin de bărbat căsătorit și iubit de nevastă, soțul meu s-a gândit să își facă și o amantă. Iar ea, a contribuit la bunăstarea mea personală.
Când suntem singure, în căutarea unui partener, avem această înclinație de a rămâne agățate de câte o speranță. Că o să mă sune. Că și el mă place la fel de mult. Din regulile de dating mereu lipsește una: Nu te grăbi cu așteptările!
Cu toții ne punem această întrebare și fiecare dintre noi își dorește să fie un părinte cât mai bun. Iată confesiunile câtorva părinți haioși.
Am divorțat acum 4 ani, dar și eu și soțul meu suntem implicați în creșterea fiului nostru. Sunt de acord cu nevoia de co-parenting, doar dacă este în interesul copilului.
Nu suntem mereu pe aceeași lungime de undă, ne certăm, ne supărăm, dar ne și împăcăm, iertăm, iubim. Iar cu puțin umor lucrurile merg mai bine. Tu ce ai învățat din propria căsnicie?
Cu toții avem regrete, iar câțiva cititori au răspuns provocării noastre lansate prin această întrebare. Chiar, care este cel mai mare regret al tău?
Într-o relație de cuplu, fiecare partener are un ritm, iar uneori nu suntem sincronizați. Ai de ales dacă adaptezi ritmul sau pleci.
Cred că problema sunt eu. Nu mă pot mulțumi în iubire și caut mereu ceva mai bun. Tot sper că voi găsi, totuși, persoana potrivită mie.
După câteva relații eșuate, în relația actuală am reușit să mă reflect mai bine în cel care îmi e partener de cuplu. Iar feedback-ul nu e mereu roz.
