Am suferit o viață din cauza unei mame egoiste, dure, egocentrice. Nu m-am simțit iubită, acceptată sau înțeleasă. Din păcate, văd acum, la maturitate, cât de mult semăn cu mama.
Fiica mea m-a învățat să nu am așteptări care nu au nicio legătura cu ea, ci cu nevoile mele. Nu a fost simplu, dar e important să afli de la copilul tău ce nevoi reale are.
Nu este simplu să treci printr-un divorț, desigur. Dar nu e musai să fie o adevărată traumă, însoțit de certuri și reproșuri. Lucrurile pot fi făcute și altfel.
Nu știu despre alții, dar viața mea pare un lung șir de responsabilități. Muncă, treburi casnice, crescut copiii… mereu orice altceva este o prioritate, mai puțin eu. Și m-am săturat.
Într-un univers atât de tehnologizat, scrisorile au fost înlocuite de sms-uri, iar telefoanele – de mesaje pe rețelele de socializare. În tot acest context, cum mai simt femeile nevoia să fie curtate?
Îmi place să muncesc, mai ales pentru că am norocul să fac ceea ce îmi place. Din păcate, uitasem că viața nu se rezumă la muncă și nu știam de ce sunt atât de nefericită…
Nu este simplu să te îmbolnăvești, dar nici să ai o persoană dragă bolnavă. Este o luptă continuă cu tine, cu ce poți face, cu ce nu poți face, în care te pierzi și în care, uneori, pierzi totul la final.
Nu mi-am dorit o aventură de-o noapte, dar dacă așa s-a întâmplat, am luat experiența ca atare. Interesant este că, după un an, tipul mă caută…
Am crezut că teama de singurătate mă ține într-o relație nepotrivită. Dar, analizând, după 20 de ani alături de partener, am fost mereu singură.
Eram nemulțumită de relație și de rutina cuplului nostru. Parcă nu se mai întâmpla nimic interesant. Într-o ceartă, i-am reproșat iubitului că a devenit plictisitor. Apoi m-am trezit.
Am ținut o grămadă de diete. Unele au funcționat, altele nu. Eu, în schimb, nu funcționam. Voiam să fiu altfel, mai bine, mai frumoasă, mai atrăgătoare. Am renunțat.
Timpul pe care îl petrecem cu prietenii ne ajută să ne echilibrăm emoțional, să ne eliberăm de stres și să ne detașăm de prea multe probleme și responsabilități. Nu degeaba relațiile de prietenie contribuie la creșterea calității vieții. Iată mărturiile câtorva cititori.
Am doi copii minunați pe care îi iubesc și un soț alături de care am trecut peste toate crizele și problemele. Nu înseamnă că nu tânjesc și după singurătate. Și cred că e sănătoasă.
Un costum de baie nou da, înțeleg. În fiecare an, altul! Dar un corp de plajă nou? Temutul „beach body”? Cred că m-or primi acolo și cu ce am în dotare…
În cuplu, nu avem parte doar de momente bune, ci și de probleme. Unele trec mai ușor, altele devin adevărate provocări. Iată ce consideră câțiva cititori drept cele mai dificile momente trăite în cuplu.
Mulți se prevalează de vârsta (mai) înaintată, pentru a „solicita” anumite lucruri. Unele țin de bunul simț, altele de dezvoltarea insuficientă a fiecăruia. Adevărul e că nu ai niciun merit că ai îmbătrânit.
Deși se vorbește tot mai des și mai firesc despre psihoterapie, încă avem rețineri. Să fie, oare, atât de înfricoșător să fii mai bine cu tine și cu cei din jur?
În timp ce unii par să aibă relații de cuplu cu mai multă ușurință, alții au decis deja că sunt mai fericiți cu animalele de companie. Totuși, pisica nu ajunge. Sincer, acum.
Eram dependentă de shopping și nu trecea zi fără să vizitez magazinele on-line sau site-urile de modă. Nu mi-a fost simplu să înțeleg ce căutam, dar acum că știu, sunt mulțumită de drumul parcurs.
Chiar și în prezent sunt mult mai apreciate femeile fragile, sensibile, dependente… cel puțin aceasta este experiența mea. Eu una, nu caut un bărbat care să mă salveze…
Resentimentele, lipsa iertării, durerea nefericirii pe care alegem să o purtăm, nu ne ajută cu nimic. Mie îmi place să îmi fac viața frumoasă și că am grijă de mine, chiar și când dau de obstacole. Așa că da, mi-am iertat partenerul pentru infidelitate.
Aparent, pentru unii bărbați, dacă nu ai un partener, clar e ceva în neregulă cu tine. Parcă nu le vine să creadă că ești singură pentru că așa ți-e ție bine. Sau pentru că un cuplu, pentru tine, înseamnă partenerul potrivit…
Este perfect să vrei o schimbare și să și faci pași pentru a te apropia de obiectivele sau rezoluțiile tale. Totuși, nu cere prea mult de la tine…
Nu mi-am dorit vreodată un cuplu perfect, dar dacă mi l-aș imagina… aș ști ce îmi doresc. Eu și soțul meu nu suntem perfecți, dar suntem fericiți împreună. Mai fericiți.
Cei mici îmi sunt simpatici. Unii, cel puțin. Se spune că nu există copii urâți și sunt de acord cu acest lucru, pentru dezvoltarea lor armonioasă… Dar eu chiar nu mă entuziasmez la orice copil.
Credeam că infidelitatea este cel mai rău lucru… nu este. Poate de aceea, sunt și cupluri care trec peste un astfel de episod. Eu am trăit o altfel de dezamăgire amoroasă.
Cred că avem nevoie de mai multă artă în viețile noastre. Prea multă rutină, prea multe probleme și anxietăți ne fac să pierdem ocazia de a ne bucura de lucrurile frumoase pe care viața ni le oferă. Eu îmi reîncarc bateriile mergând la teatru și consumând avid literatură.
Nu cred că soluția pentru o viață de cuplu împlinită este să găsești un „băiat bun”. Dacă îți găsești unul potrivit ție, atunci poate ai o șansă.
Fericirea nu se atinge doar până la o anumită vârstă și gata. Indiferent de lucrurile cu care te-ai confruntat de-a lungul vieții, nu e niciodată prea târziu să te reinventezi, dacă e nevoie, și să-ți oferi ceea ce meriți cu adevărat: fericirea.
Am văzut că poți fi tratat cu profesionalism și omenie într-un spital. Nu doar în filme există medici dedicați meseriei lor…
