Când curiozitatea devine experiență

Despre întâlniri, ascultare și felul în care ne întoarcem atenția către noi înșine.

Sunt experiențe pe care le înțelegem mai bine după ce s-au încheiat, când ritmul încetinește și avem timpul să privim înapoi la ceea ce s-a întâmplat.
Așa au rămas pentru mine cele două zile petrecute la Wellbeing Festival, organizat de Psychologies România: intense, surprinzătoare și, mai ales, bogate în întâlniri.
Oameni foarte diferiți s-au oprit, au întrebat, au vrut să afle mai mult. Pentru mulți dintre ei, Reflexoterapia Facială Italiană era ceva complet nou. Curiozitatea cu care s-au apropiat de ea mi-a amintit cât de diferit putem ajunge să ne îndreptăm atenția către propriul corp.

La început veneau întrebările: ce este, cum se desfășoară o ședință, ce presupune această metodă. Apoi, pentru cei care au ales să o experimenteze, întrebările lăsau treptat loc senzațiilor. În acel moment, explicația nu mai era singura formă de cunoaștere.

Când atenția se întoarce către corp

În viața de fiecare zi suntem obișnuiți să ne îndreptăm atenția mai ales către exterior: ceea ce avem de făcut, oamenii cărora trebuie să le răspundem, lucrurile pe care trebuie să le rezolvăm. Trecem cu ușurință de la o preocupare la alta și, fără să ne dăm seama, corpul rămâne adesea în fundal.
Până când ceva ne face să îl observăm.
Poate fi o tensiune, oboseala, un disconfort sau pur și simplu senzația că avem nevoie să încetinim. Dar relația cu propriul corp nu începe în acel moment. Corpul ne însoțește permanent, prin respirație, postură, ritmul în care ne mișcăm, felul în care acumulăm tensiune sau reușim să o eliberăm.
Nu fiecare senzație are nevoie de o interpretare și nici noi nu trebuie să avem întotdeauna un răspuns. Uneori este suficient să observăm.
Poate că tocmai acest lucru m-a făcut să privesc altfel ceea ce se întâmpla în timpul festivalului. În jur era mișcare, se vorbea, oamenii veneau și plecau. Iar în mijlocul acestei efervescențe, pentru câteva minute, cineva se așeza și ritmul se schimba.
Nu era nevoie să facă nimic. Doar să rămână acolo și să simtă.

O experiență înaintea unei explicații

Lucrând cu oamenii, am învățat că există lucruri pe care le putem explica foarte bine în cuvinte și altele care capătă sens abia atunci când sunt trăite. Festivalul mi-a oferit ocazia de a observa, încă o dată, această diferență.
Unii dintre cei care s-au apropiat au venit din curiozitate. Alții au fost atrași de ideea unei metode pe care nu o mai întâlniseră. Au existat oameni care au revenit, oameni care au povestit ce au simțit și alții care au preferat pur și simplu să rămână câteva clipe cu propria experiență.
Niciuna dintre aceste reacții nu este mai importantă decât alta. Felul în care ne raportăm la propriul corp este profund personal. Nu există o senzație „corectă” și nici obligația de a descoperi ceva extraordinar. Există, înainte de toate, disponibilitatea de a fi atenți.

Ceea ce rămâne după două zile

Privind acum în urmă, nu cred că experiența Wellbeing Festival poate fi redusă la numărul întâlnirilor, al conversațiilor sau al terapiilor. Ceea ce mi-a rămas este mai degrabă deschiderea oamenilor: disponibilitatea lor de a se apropia de ceva necunoscut, de a pune întrebări și, uneori, de a renunța pentru câteva minute la nevoia de a înțelege totul pentru a lăsa loc experienței.
Poate că și starea de bine începe uneori de aici. Nu dintr-o rețetă valabilă pentru toți și nici dintr-o schimbare spectaculoasă, ci dintr-o formă mai atentă de a fi în relație cu noi înșine.
Din gestul simplu de a ne opri. De a observa. Și de a ne întreba, din când în când, nu doar ce avem de făcut mai departe, ci și cum suntem în timp ce facem toate acestea.