CItesti acum
Ce gandesc femeile despre nostalgie

Ce gandesc femeile despre nostalgie

Revista Psychologies

Ce crezi despre nostalgie? E buna la ceva? E placuta? Pe tine ce te face nostalgica? Cateva raspunsuri pline de nerv de la prietenele si cititoarele noastre.

 

Octavia G. – „De felul meu, nu ma consider o nostalgica“

„Cand eram mica, imi doream foarte mult sa ajung la varsta magica de 20 de ani, sa fiu matura si independenta.

La liceu nu mi-a fost dor de generala, iar la facultate nu mi-a fost dor de anii de liceu. Se pare ca progresul ma bucura si imi ofera energie. Dar acum, la 26 de ani, cumva simt dorul copilariei.

Din cand in cand, mersul cu trenul, muzica veche, mirosurile sau gusturile ma fura din acest prezent – pe care il accept si imbratisez cu drag – si ma transpun in pantofii de copil.

In acele momente, ma simt din nou tematoare, entuziasmata, credula de mama focului sau visatoare peste poate, dupa caz.

Iar cand se intampla asta, ma gandesc la articolul din Psychologies din care am aflat ca amintirile din copilarie ne dau o doza de endorfine. Si ma bucur!

E asa de frumos sa calatoresti in timp! Poate ca asa stim cand am devenit adulti – suntem constienti de trecerea momentelor si apreciem retrairea trecutului.“

 

Ioana P. – „Cred ca cel mai des asociez nostalgia cu lucrurile pe care nu le-am cunoscut…“

„De exemplu, sunt «vinovata» posesoare a unui paseism bland si mi-e dor de Bucurestii anilor ’20-’30, desi nu ii stiu decat din fotografii si relatari.

Imi place sa ma gandesc la maniere, la efervescenta culturala, la scriitori si la cafenele, la viata pe care o traiau oamenii atunci… E duiosia fata de trecutul necunoscut, care ma face si mai curioasa in ceea ce-l priveste.

Apoi, un mod foarte placut prin care se poate declansa nostalgia este prin miros. Inainte sa ajung sa gust (ca la Proust si madlena lui), un miros ma poate transporta, pe data, intr-un colt de memorie care statea ferecat si care astepta doar o mica zgaltaire ca sa fie desteptat si sa verse minunile pe care le ascundea.

Da-mi miros de ardei copti si sunt imediat acasa la Ploiesti, vara, cand stateam in fata blocului si ne jucam «Castel».

Putin mai tarziu, o auzim pe mama lui Andrei strigand: «Hai in casa, incepe Teleenciclopedia». In seara aceea, in timp ce Andrei, ajutat de vocea inegalabilului Pittis, invata despre Gingis-Han, noi ne napusteam asupra primilor ardei copti ai sezonului, de-abia luati de pe plita.

E usurarea fata de trecutul cunoscut, care-mi zice ca n-a fost doar rau, ca au existat si insule de lumina si ca trebuie sa le fiu recunoscatoare.“

 

Cristina Z. – „Devin nostalgica de fiecare data cand mi se face dor de ceva“

„Dor de dulceata de nuci verzi. De mersul desculta prin iarba. De cantat la pian. De zambete nevinovate de copil. De imbratisari adevarate. De lenevitul in pat dimineata.

De scrijelit versuri pe o hartie mototolita. De frisca de la ceasca fierbinte cu cappucino. De a avea mobilul inchis. De bunul-simt. De verde. De orice tip de verde.

De carti prafuite. De ursuleti de plus. De ruj corai. Dor de magnolia de acasa. De ras zgomotos cu prietenii. De parfum de liliac. De leagan. De aer curat.

De a sta in brate cu o carte citita pana la jumatate. De ciocolata facuta in casa. De ratacit pe stradute intortocheate si fara sens. De limonada cu menta si gheata.

De scris, taiat si rescris. De pantofi cu toc. De nisip cu scoici. De bucle ondulate. De palarii de soare. De dungi marinaresti. De piure de castane.

De tinut de mana. De pus cirese dupa urechi. De privit vitrinele. De buburuze. De priviri calde. De baloane de sapun. De discutii inteligente. De amintiri vechi. De rasarit. Si de apus. Dor de a fi umpluta de sens.“

 

Oana M. – „Nostalgica devin atunci cand vizitez casa bunicilor…“

„…cand revad colturi in care zburdam in copilarie, colturi ostenite de trecerea timpului. Sentimentul se amplifica atunci cand, in oglinda, cu greu mai disting copilul, ci se inversuneaza sa apara acea figura de om mare.

Sunt nostalgica pentru trecut, de cele mai multe ori, uneori chiar trecutul de care nu am apartinut, ci cel povestit de cei dragi, cel in care se traia mai bine sau mai rau, dupa opinie.

Nostalgica sunt atunci cand renunt, cand aleg altceva, indiferent ca este detasarea de o persoana sau de un lucru. Cand trebuie sa o iau de la capat si nu stiu cum o sa ii dau de capat.

Preiau des stari de nostalgie din exteriorul meu: cand vad o toamna ravasind verdele sau cand oamenii isi schimba chipul si par ca isi cara fetele triste ca pe niste sacose ce stau sa se rupa.

Sunt nostalgica atunci cand strazile si casele devin goale si murdare de singuratate; cand sufletele isi striga neajunsurile in strada, iar eu privesc neputincioasa, fara a avea ce sa le ofer sau cand timpul nu imi permite sa revad mai des sufletele dragi.

Cu toate acestea, nostalgia imi pare un sentiment placut, fiindca, din profunzimea lui, extrag certitudinea ca am trait frumos si merita sa imi fie dor.“

 

Citeste si

Silvia P. – „«Nostalgie» este un cuvant care ma irita!“

„Cand aud pe cineva ca spune ca este nostalgic, imi evoca o persoana cu o privire pierduta in zare si o expresie usor tampa, care ofteaza de parca Atlas i-a lasat pe umeri lumea – cat s-a dus si el sa bea o bere cu baietii…

Ideea de a tanji dupa vremurile alea bune este o inutilitate de cel mai inalt grad! Dragilor si dragelor, lasati trecutul sa se odihneasca in pace! Oricat v-ati gandi voi la el, nu o sa se intoarca, nu conteaza cat de mult ati vrea asta.

Din punctul meu de vedere, chiar este mai bine asa! Prin umare, ma inflamez instantaeu cand aud expresii de genul «acum x ani, aveam/faceam/primeam». Da, atunci asa era! Acum este altfel!

Obisnuiti-va cu asta. Ca, altfel, o sa treaca pe langa voi ocazia de a face un lucru interesant, doar pentru ca este diferit de ce faceati in urma cu… x ani.

Unde mai pui ca, acum, aveti mai multa experienta. Ati invatat ceva de atunci. (Sper!) De ce nu faceti ceva cu ce ati aflat intre timp, asa incat sa va faceti viata mai frumoasa, acum si maine?

Cu ce va ajuta sa suspinati dupa cum erau lucrurile ieri? Si ca sa va dati seama cel mai bine cat de stupida e nostalgia – in special dupa trecutul indepartat –, trebuie doar sa analizati asa numitele festivaluri «medievale».

Ce persoana rationala ar vrea sa se intoarca in Evul Mediu? Vi se pare distractiv sa mori ca te-ai taiat la deget? Sau pentru ca ti s-a infectat o masea? Sau, pur si simplu, pentru ca ai avut o intalnire nefericita cu un sobolan care imprastie voios ciuma?

Mai rau chiar, cu un bigot religios caruia nu i-a placut ca te-ai nascut cu un mic semn pe corp si a decis ca esti mesagerul diavolului? Este de neinteles pentru mine!

Cand aud intrebarea «Cand ti-ar fi placut sa te nasti?», eu spun, sus si tare, ca este minunat sa traiesti azi – cel putin in Europa.

Stii ce este aia un microb si cum sa te feresti (cat este omeneste posibil) de el, ai apa curata si mancare la discretie, mai multe surse de distractie decat ai putea sa duci in 24 de ore si acces la orice vrei sa stii in mai putin de 2 minute. Ce naiba vrei mai mult?! Sau ideea este ca vrei mai putin?“

 

A consemnat Iuliana Alexa

Foto: shutterstock.com

 

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii