O iubire de neuitat

S-a intamplat intr-o zi de vara, asa cum au loc majoritatea iubirilor. Dar toata lumea stie ca iubirile de-o vara nu dureaza niciodata!!! Totul a inceput de la o simpla prietenie si niciodata nu as fi crezut ca s-ar ajunge la mult mai mult. El a intrat in grupul meu de prieteni si treptat am inceput sa petrecem cat mai mult timp impreuna, devenind foarte buni prieteni. Dar se pare ca Dumnezeu a vrut sa nu ramana doar o simpla prietenie si sa se ajunga mai departe…la iubire.

El tinea dinainte la mine si intr-o zi si-a facut curaj si mi-a declarat dragostea. Eu, la inceput nu am fost de acord, dar prin gesturile lui, prin tandretea si zambetul lui mi-a cucerit inima ajungand in cele din urma sa avem o relatie. Era genul de baiat alaturi de care nu aveai cum sa te plictisesti si pe care toti il placeau. Incetul cu incetul, relatia noastra a evoluat, eram tot mai fericiti si am trait clipe de neuitat impreuna…

Dar fericirea nu dureaza prea mult! Fara ca nimeni sa se astepte el a cunoscut pe altcineva, de care s-a indragostit nebuneste si pentru care ar face orice. A uitat tot ceea ce a simtit pana in acel moment si s-a indragostit de EA, fata visurilor lui, genul de fata care nu poate fi usor uitata si care pe unde va trece isi va lasa amprenta; este genul de fata de care toti se indragostesc.

Acum eu nu stiu ce sa mai cred… Daca el chiar a tinut la mine sau tot ceea ce spunea erau vorbe in vant. Plecarea lui a lasat un gol in sufletul meu, deoarece eu ii daruisem ce aveam mai bun. Dar se pare ca pentru el nu a contat asa de mult… plecand fara sa priveasca in urma. La numai cateva zile dupa despartirea noastra a inceput sa se afiseze cu noua lui „iubire”, declarandu-i dragostea in stanga si in dreapta. Dar de ce nimeni nu s-a gandit la durerea mea? La cat de greu imi este sa merg inainte, sa privesc in viitor dar fara ca el sa mai fie acolo.

Chiar daca uneori par resemnata, lucurile nu stau tocmai asa. Nu pot uita asa usor oricat as incerca si imi este foarte greu sa renunt la tot ceea ce am trait. De fiecare data cand ma cuprinde un dor nebun, iau poza lui si o strang la piept cerandu-i explicatii si punand intrbari la care nu voi primi niciodata raspuns. Ranile sufletului sunt adanci si nu se sting nicioadata oricat de mult as incerca. Singurul lucru pe care il pot face este sa le acopar… ca cei din jur sa nu vada ceea ce simt cu adevarat.

Uneori ma intreb de ce Dumnezeu a vrut sa ne indragostim daca stia ca relatia noastra nu va avea niciun viitor?! Cat rau am facut ca sa merit asta…? Se spune ca totul in viata se intampla cu un motiv,ca Dumnezeu face toate astea ca sa iti arate cat de puternic esti sufleteste, dar eu nu mai cred nimic si nici nu sunt atat de puternica… sau cel putin asta cred. Nu o sa reusesc sa obtin ceea ce imi doresc atata timp cat imi lipseste increderea in mine si nu am curajul sa risc pentru adevarul din inima mea.

Acum tot ce mi-a mai ramas este sa visez in continuare la acel baiat, pe care candva il credeam perfect, care credeam ca ma iubeste si ca ar fi incapabil sa ma raneasca. In mintea mea va ramne acea parere buna pe care o aveam despre el, lasand la o parte momentele grele prin care trec din cauza lui. „Dragostea este dureroasa, amagitoare si mai ales sfasietoare”. In ciuda aparentelor el va ramane pentru mine „O IUBIRE DE NEUITAT”!!!!