Mentalistul îndrăgostit de intrigile polițiste
Pe Henrik Fexeus îl știți deja din Arta de a citi gândurile, un excelent ghid de psihologie a limbajului non-verbal. În ultimii ani, specialistul suedez în NLP și mentalism a început să scrie romane polițiste (căci nu degeaba vine de pe tărâmurile noir-ului nordic!), folosindu-și largul bagaj de cunoștințe psihologice. Am discutat cu autorul despre cel mai recent roman al său, Sacrificiul, din care nu lipsesc referințele la traumă, memorie, psihoterapie și programări inconștiente.
Victor Popescu: David, protagonistul masculin al romanului Sacrificiul, nu își amintește nimic din copilărie. Ba chiar spune: „N-ai nevoie de amintirile din copilărie că să fii un adult fericit”. De ce crede asta?
Henrik Fexeus: În carte, ideea provine, de fapt, de la terapeutul său, Johan, care încearcă să-l manipuleze pe David, zicându-i că nu e nicio problemă dacă n-are amintiri de dinainte de 12 ani. Te poți reinventa și să devii cine vrei, îi spune Johan, ceea ce, bineînțeles, nu e chiar așa. Chiar dacă nu-ți amintești nimic din copilărie, tot va exista o programare inconștientă din acea perioadă, care îți va influența comportamentul. Și atunci nu mai ai cum să înțelegi de ce te comporți într-un fel sau altul, pentru că nu știi de unde ți se trage. În cazul lui David, lucrurile nu au mers prea bine în copilărie. Este introvertit și are un loc de muncă, ca programator IT, în care nu trebuie să comunice prea mult cu semenii. El nu poate dezvolta o relație romantică stabilă, iar cel mai bun prieten al său este un câine. Așadar, ideea e falsă, chiar dacă vine de la psihoterapeutul din roman, care este vocea autorității.
V.P.: David pare, totuși, să-și schimbe părerea spre finalul romanului…
H.F.: Da, și mai ales în volumul următor din seria Memento, el își schimbă opinia, căci începe să se întrebe de ce nu poate avea o relație durabilă. Se teme, mai ales în volumul doi, că lucrurile din copilărie i-ar putea afecta relația cu Florence. El observă că, deși vrea să se distanțeze de oameni, de fapt se agață de ei. David înțelege cum copilăria sa traumatică atârnă greu în viața sa actuală.
V.P.: Investigația din Sacrificiul e condusă de doi detectivi amatori – o avocată, Florence, și David, programatorul IT. Ea pare mai abilă, mai intuitivă decât partenerul ei, care e bântuit de coșmaruri. Cum ați ajuns la aceste personaje?
H.F.: Florence mi s-a impus ca un personaj foarte puternic. Și are sens. Căci o avocată cunoaște mai bine funcționarea legii și privește altfel o crimă sau o infracțiune. David este un programator care creează site-uri pentru vânzarea de vinuri. Oricum, nu a fost o decizie conștientă. Singura mea decizie conștientă a fost ca „detectivii” mei să nu mai fie ofițeri de poliție. Am scris deja cele trei volume măricele în seria Vincent și Mina, alături de Camilla Läckberg, în care erau zeci de ofițeri de poliție. De data asta, am vrut o poveste detectivistică fără ofițeri de poliție.
Citește materialul integral în ediția de toamnă a revistei Psychologies, disponibilă la standurile de presă din toată țara.
Abonează-te la Psychologies și primește revista direct acasă — un ritual de lectură pentru minte și suflet.
