Cadourile si inconstientul
Spune-mi ce oferi…
Este vorba despre ceea ce noi oferim, dar mai ales de maniera in care oferim, cu mai multa sau mai putina incredere, bun gust si surpriza. Iata cateva comportamente frecvente.
Cel care ofera ceea ce ii lipseste
Fiecare copilarie este marcata de cadouri ratate. Cel pe care l-am sperat atat de mult (o bicicleta, un trenulet electric, o papusa ) si care nu a venit niciodata. Cele de care ne amintim sunt acelea care, intr-un episod de vulnerabilitate, au semnificat incapacitatea parintilor nostri de a ne oferi in momentul respectiv dragostea atat de mult dorita.
La varsta adulta, cadourile pe care le primim poarta uneori urma acelor cadouri ratate din copilarie. Cel care le ofera ne doneaza cadoul iubirii nemaipomenite la care a visat. Este acesta un vis de copil?
Cel care face cadouri magnifice
Exista persoana care, asemeni imparatului Caligula, face sa ploua cu cadouri peste multime. Prin generozitatea sa, isi confera o pozitie inalta. Generozitatea mare este uneori un puternic indiciu al dorintei de a domina.
Sa ne ferim de iubitul care este un mare domn si ne acopera cu bijuterii. Sa ne ferim, de asemenea, de prietenii care ne invita tot timpul la masa, ne imprumuta bani cu usurinta, ne ajuta in caz de nevoie, chiar daca se sacrifica. Risipa lor poate fi o maniera, insidioasa si inconstienta, de a ne domina si controla. Ce loc vor ei sa ocupe?
Cel care face cadouri utile
Un mixer, un aspirator, un burghiu… Cadourile utile sunt adeseori cele mai dezamagitoare. Nu numai pentru ca sunt prea practice, lipsite de poezie si de visare, dar mai ales pentru ca poarta cel mai adesea un mesaj nu tocmai delicat.
A oferi un pachet de slabit sotiei, un cuptor nurorii, sub pretextul ca sunt folositoare, inseamna a nu fi de acord cu infatisarea si cu talentele lor. Dar la ce serveste asta?
Cel ce face cadouri care deranjeaza
Vorbim aici de acele cadouri pe care nu le putem inapoia, atat de coplesitoare este valoarea lor. Dar si de cele care ne dau o responsabilitate pe care nu am ales-o. De exemplu: un caine pe care nu ni l-am dorit.
In privinta cadourilor, apare o sumedenie de constrangeri. Ca si cum ar fi vorba de o modalitate de a ne tine in lesa… Cadoul care deranjeaza este si acela care ne neaga pozitia in care ne aflam sau ne priveaza de o placere. Noua ce libertate ne mai ramane?
Cel care nu ofera niciodata nimic
… sau nu mare lucru. Sub o aparenta zgarcenie, cei care fac putine cadouri ascund adesea o mare fragilitate narcisista. Probabil ei nu au fost crescuti in ideea ca ar putea sa faca pe plac cuiva si au pastrat o lipsa de incredere in propria generozitate.
Decat sa ofere ceva cu riscul de a dezamagi, acestia prefera un obiect banal la un pret mic ori sa se abtina. Desigur, la un moment dat ajung sa sufere din cauza resentimentelor exprimate de apropiati. Ce fragilitate ascunde acest tip de comportament?
Cel care ofera bonuri cadou
A oferi bonuri sau bani este un cadou usor de facut si rapid de oferit. Dar ceea ce poate fi interpretat drept indiferenta corespunde, probabil, inca o data, fricii de a fi pe langa.
In acest cadou dematerializat, exista pudoare (cel care ofera, nu-si dezvaluie gusturile, imaginatia) si respect (chiar daca nu stie cum sa il ofere, placerea celuilalt il intereseaza). Cum sa il linistim?
Cel care se ingrijeste de ambalaj
Dincolo de obiectul oferit, exista atentia cu care il pregatim. Organizarea unui joc de indicii, o surpriza inseamna a-l onora pe beneficiar cu creativitate si timp. Dar, ca si in fiecare din celelalte situatii, ceea ce donatorul pune in joc este identitatea sa.
Originalitatea cadoului este o modalitate de a-si afirma unicitatea. Si o pretentie pentru recunostinta. De fapt, in ritualul cadoului, exista trei protagonisti: cel care ofera, cel care primeste si cel care priveste – un al treilea care este imaginar si caruia donatorul trebuie sa-i demonstreze ceva. In final, cui ii este adresat cu adevarat cadoul?
