Exprima-ti furia… fara violenta!
Calmeaza-ti emotia
Sub impulsul furiei poti deveni nedrept, capabil sa lansezi injurii grele sau chiar sa lovesti pe cineva, comportament care nu face decat sa inrautateasca situatia. Pentru ca nemultumirea ta sa fie luata in considerare de interlocutor, e mai bine sa o exprimi cu calm.
Clarifica-ti ideile
Ce ti-a declansat furia? Interlocutorul tau ti-a facut rau intentionat sau din greseala? Nu te-ai inselat in ceea ce priveste intentiile lui? Merita oare situatia o reactie imediata din partea ta? Ai luat in calcul si alte variante, cum ar fi sa glumesti sau sa nu acorzi prea multa importanta incidentului?
Umorul are intotdeauna functia de detensionare a unui conflict. La ce te astepti exprimandu-ti furia? Interlocutorul trebuie sa-si schimbe comportamentul sau e nevoie oare ca tu sa te exprimi mai bine? Reflecteaza mai intai la aceste intrebari.
Exprima-te!
Imediat ce te simti in stare sa iti stapanesti emotiile, exprima ceea ce gandesti si pune limite. Fa asta fara exagerari – injurii sau acuzatii –, dar nici prea umil. Un mijloc bun este sa vorbesti despre tine si nu in locul celuilalt. Explica prin exemple concrete comportamentul care nu ti-a placut („cand tu…“), exprima-ti emotiile („eu ma simt…“) si asteptarile („as vrea sa…“), exprima-ti nevoia prezenta si ceea ce o motiveaza („si iti cer asta pentru ca“…).
Nu uita ca scopul tau este sa restabilesti un echilibru. Nu-ti doresti nici sa iti ignori interlocutorul, negandu-i propriile nevoi, dar trebuie sa ai curajul sa ti le exprimi pe ale tale. Descopera mijloacele prin care iti poti imbunatati relatiile astfel incat confortul psihic al fiecaruia sa fie respectat.
„Furia este un simptom“, spune Alfred Dumitrescu, „un semnal al unei disfunctii in relatia dintre individ si mediu sau dintre diferitele trairi ale unui individ; evacuarea in cantitati moderate poate preveni o «explozie», devastatoare, dar pe termen lung ea nu ne face nici mai sanatosi si nici mai apreciati de ceilalti. Asadar, este intotdeauna de dorit sa incercam sa identificam si sa tratam cauzele si nu doar sa respectam simptomul“. Iata cum, pentru a-ti regasi armonia interioara si interumana, ajunge uneori sa iti exprimi sentimentele de furie. Este foarte important insa in final cum o faci.
„Imi era intotdeauna teama ca nu sunt ascultat“
Bogdan, 34 de ani
„Acum cativa ani, era de ajuns ca o masina sa ma depaseasca in trafic, cineva sa se uite urat la mine sau sa se amane o intalnire pentru a ma umple de furie. Toate acestea erau foarte obositoare si nu eram deloc fericit.
Intr-o zi, am intalnit-o pe Maria. Ea nu mi-a acceptat accesele de furie. Nu putea trai cu mine asa. De frica sa nu o pierd, am consultat un psiholog.
«Ma infurii prea des pentru ca sunt foarte emotiv.» Mi-a raspuns ca explicatia mea nu este cauza problemei. Era acelasi lucru cu a spune: «Ma infurii pentru ca sunt coleric.»
Am analizat motivele care imi declansau aceste reactii. Am descoperit ca imi era frica intotdeauna ca nu sunt ascultat si ca toata lumea incearca sa profite de mine. Am renuntat la furie invatand sa am incredere in mine si in ceilalti, abandonand convingerea ca acestia au intentii rele in ceea ce ma priveste.“
Adaptare: Cristina Rusiecki
Foto: GULIVER / getty images.
