Ritualurile noastre de zi cu zi

Riturile festive: marile ceremonii
Riturile si etapele care definesc viata cotidiana a „tribului” nu ofera repere decat pentru timpul liniar profesional. Pentru ca noul angajat sa fie ferm ancorat in cultura comuna si cu adevarat umana, trebuie sa par­ti­ci­pe la ceremoniile colective care au loc in afara programului normal de lucru. Acestea sunt legate fie de sar­ba­torile sezoniere, care pen­tru socie­ta­tile arhaice marcau eterna reintoar­ce­re a zilei, a noptii sau a a­­­­no­­­­­­timpurilor, fie de marile sarbatori religioase. In multe firme au loc astfel de ceremonii similare „liturghiilor”.

Primavara sau toamna cei din con­ducere doresc sa remotiveze mem­­­­brii importanti ai clanului. A­cest lucru se obtine prin ceea ce in termeni de management se numeste team-building, un procedeu ase­ma­na­tor cu cel intalnit la popoarele primitive care desfasoara ceremonii secrete pentru regenerarea energiilor. Astfel de intalniri au loc de obicei in locuri agreabile, in afara companiei, si imbina activitatile ludice cu se­din­te­le serioase. Participantii se intorc revigorati. Timizii au posibilitatea sa se simta mai in largul lor, dar si ocazia, ca intr-un rit al deriziunii, sa-si ba­ta joc de cei puternici, sa le ga­seas­ca porecle, sa le minimalizeze im­­portanta.

Apoi, Craciunul sau Re­­­­­­­­­­­velionul fac sampania sa curga in valuri, iar birourile sa se umple de aperitive. Adesea, in cadrul unor astfel de reuniuni, se tin discursuri care le parodiaza pe cele oficiale sau se canta intr-o maniera mai mult sau mai putin caustica. Aceste lucruri sunt tolerate de conducere pentru ca au acelasi efect de eliberare ca si carnavalurile. Mai exista aniversarile sau petrecerile care marcheaza un succes corporatist si reunesc intregul personal. Gasim aici toate ingredientele unei mari sarbatori tribale: relatarea meritelor firmei, costume de parada, tacere inaintea momentelor solemne, apoi ropote de aplauze si, la final, muzica. Acum, Marele {ef va dansa cu secretara, iar ea va vorbi mult timp despre acest eveniment. Asa decurge viata oricarui salariat, intre riturile timpului liniar si cele ale tim­pului mitic, pana in clipa pensionarii.

Micile rituri clandestine
Ei bine, veti spune ca toate riturile invocate aici sunt intr-un fel sau altul institutionalizate si ca se realizeaza cu acordul conducerii. Dar oare mem­­­­­brii tribului nu au si ei cateva rituri care sa le permita sa-si afirme individualitatea in cadrul sistemului sau care sa le ofere posibilitatea unui compromis intre timpul uneori su­praincarcat al productivitatii si ritmul cronobiologic, care nu are habar de indicii de performanta? Exista, bineinteles, si asa ceva. Un antropolog a gasit, mai in gluma, mai in serios, expresia potrivita pentru a desemna astfel de momente: riturile clan­destine. Aici intra faimoasa cafea de dimineata sau pauza care mai este prelungita putin. Sau tigara pufaita pe coridor ori intr-un alt spatiu autorizat, rit de complicitate cu alti fu­ma­tori.

Tot aici se inca­drea­za si teritoriul marcat de o­­­­­­biectele personale sau folosirea in scop personal a „materialului” existent la birou. Genera­li­zarea folosirii computerelor le-a o­fe­rit ocazia angajatilor sa-si dezvolte ca­pacitatile de „gameri”, cu toate repli­ce­le taioase ale sefilor despre buna in­trebuintare a calcu­latoarelor. As­tazi, navigarea pe internet nu este in­totdeauna justifi­cata de nevoile pro­fe­sionale. Ce sa mai vorbim despre momentele in care se bea pe ascuns si in urma carora birourile sunt ocupate de sti­cle goale sau de grimasele si semnele codificate ale unor anga­jati care isi transmit in acest fel infor­matii despre starea de spirit a sefilor. Prezenta obiceiurilor si micilor rituri „tri­bale” in firme este, in fond, o ves­te buna. Acest fapt demonstreaza ca intr-o epoca destructurata exista inca locuri unde ritualu­rile ancestrale ne apara de sal­­­­­ba­ticie.

„Fara pauze am deveni robotei”
Carina N., 35 ani, brand manager companie multinationala

Desi nu sunt prea vorbareata dimineata, odata ajunsa la birou ma incadrez ritualului zilnic al micii barfe. Ce s-a mai intamplat prin firma, daca mai primim bonusul anul asta, cine mai pleaca, cine mai vine. La tigara de dupa pranz (in firma noastra nu se fumeaza in birouri), te pui la curent cu o multime de noutati care nu circula decat underground, adica nu vin pe mailurile companiei. Tot aici auzi cat de performant e noul sef al departamentului marketing sau cat de tare s-a pilit X la ultimul team-building. Se fac schimburi de bancuri, de informatii pretioase pentru vreo prezentare sau, pur si simplu, se dau telefoanele personale. Fara pauzele astea, probabil am deveni niste robotei sau, cum obisnuim sa spunem intre noi, „sclavi pe plantatie”. Da, sigur ca ne dam pe net si noi, ca toata lumea. Dar, dupa ce citesti o tona de mailuri in frumoasa limba de lemn a angajamentelor si reusitelor ilustrei companii pentru care lucrezi, o vizita pe un site muzical iti curata creierul de stres. In mod paradoxal, cand stau peste program lucrez fara pauzele astea ritualice.

Autor: Colette Gouvion; Adaptare: Adriana Mocca
Foto: GULIVER.