Now Reading
Povestea școlii din Sâncel, care a ars din temelii

Povestea școlii din Sâncel, care a ars din temelii

Revista Psychologies

 

Fără banii de la Narada, nu am fi reușit să ne reîntoarcem la școală, chiar și după reconstrucție”, spune directoarea Ioana Cătăuță

Voluntari, profesori, copii, părinți, donatori, oameni de business și angajați în companii, cu toții formează generația extraordinară care a venit umăr la umăr alături de echipa organizației Narada în ultimii cinci ani pentru a transforma educația din România. De la un răspuns de criză în pandemie la soluții sustenabile, potrivit bilanțului de intervenții și de urgențe rezolvate în școlile din toată țara și conform raportului anual de impact pentru 2024, cei cinci ani de intervenții Narada s-au concretizat în acțiuni prin care 200 de mii de copii aflați în situație de vulnerabilitate educațională au acces la școală și peste 500 de școli au fost reabilitate și dotate, cu alerte rezolvate prin HartaEdu.ro.

Una dintre poveștile acestor școli din România este cu adevărat impresionantă:

Școala gimnazială din Sâncel care a ars din temelii. Și pe care Ioana Cătăuță, directoarea școlii, o transformase într-un loc primitor pentru mulți copii din comunitate. „Îmi amintesc și acum cum, cu o zi înainte de incendiu, am ajuns la școală, am coborât din mașină și parcă mă uitam ca la o pictură. Școala noastră albă se vedea așa de frumos în peisajul frunzelor de toamnă și erau niște culori incredibile. Am zis atunci către doamna secretară: <Ce școală frumoasă avem!>. Era cumva liniștea de dinainte de furtună”, povestea Ioana Cătăuță care, din 2007, a devenit profesoară de limba română la școală și din 2016 a ocupat postul de directoare.

Când a preluat această funcție, copiii din sat se retrăgeau de la școală și plecau către oraș, către Blaj mai exact, pe motiv că acolo sunt școli mai bune. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să caute sponsorizare pentru mesele copiilor de la grădiniță și a reușit. Astăzi, față de cei 24 de copii câți erau înscriși inițial, sunt 60 în grădiniță, unii dintre ei copii de la oraș, care vin la Sâncel pentru că au auzit că e o grădiniță extraordinară.

Ioana Cătăuță spune că nu ar lăsa postul ei pentru unul la oraș pentru nimic în lume.

Eu compar, într-adevăr, școala noastră cu școlile de la oraș și asta am făcut mereu. Copii au rezultate extraordinare la învățătură, mulți dintre ei fiind olimpici. Atunci, după toată perioada în care nu am avut școală și am învățat pe unde am putut, după incendiu, aveam un băiețel care a luat mențiune la olimpiada de română și s-a clasat la națională la olimpiada de geografie. Am transferat-o și pe fiica mea la Școală la Sâncel, de la Blaj, știind foarte clar unde o aduc și că are toate șansele să se dezvolte. Mi-am făcut o familie aici, la școală și nu aș pleca altundeva pentru nimic în lume”.

Însă, în acest parcurs, data de 29 octombrie 2020 a marcat o tragedie

Copiii din învățământul primar erau în vacanță, la școală fiind doar cei din ciclul gimnazial, mai exact patru clase de elevi. Toți erau la ore, împreună cu profesorii lor când s-a auzit o bubuitură, ca și cum cineva ar fi trântit un scaun. Ioana Cătăuță a ieșit de la oră și s-a dus să vadă ce se întâmplă. A văzut un nor de fum, a sunat imediat la 112 și a început să evacueze copiii din clase. Când a ajuns la clasa a VIII-a, clasa de la care se presupunea că a izbucnit incendiul, nu mai putea să vadă nimic.

Din fericire i-a scos pe toți la timp și nimeni nu a fost rănit. „Am așteptat 25 de minute să vină pompierii de la Blaj, pe un drum de 5 minute cu mașina, iar când au sosit aveau mașinile goale și întrebau de hidranți. În ziua aia parcă au conlucrat toate astfel încât să se aleagă praful.

Focul se presupune că a plecat de la un scurtcircuit. În dimineața respectivă au fost câteva pene consecutive de curent în zonă, la noi la școală doar una, după care nu am mai avut lumină. Nu am știut că în sat venise curentul, numai noi stăteam pe întuneric. Nu am avut niciun semn. Se pare că focul a început și a ars mocnit într-o sală de lângă clasa a VIII-a, unde depozitaserăm saltele de la sala de sport și alte obiecte pe care nu aveam voie să le folosim, fiind pandemie”, își amintește directoarea.

Rețeaua electrică a școlii data de pe vremea în care s-a construit școala, mai exact din 1963. Școala fusese renovată, dar nu au mai fost bani de mai mult și nici nu s-a pus problema înlocuirii rețelei electrice.

Acea zi a fost un coșmar de neimaginat din care toți au scăpat cu bine. Mai puțin școala.

Tavanele și parte din acoperiș s-au prăbușit până seara, când pompierii au reușit să stingă incendiul. Au mai rămas în picioare pereți de rezistență. Reconstrucția școlii a durat trei ani, însă copiii tot nu s-au putut întoarce să învețe. În acest timp, atât elevii, cât și profesorii au fost pe drumuri, împărțiți pe la alte școli, la distanțe mari. Inclusiv au ținut ore la căminul cultural, cu ore mai scurte, în camere foarte mici și înghesuite.

Toate investițiile pentru această reconstrucție s-au făcut din banii consiliului local, deși spunea directoarea, oamenii din sat erau destul de nemulțumiți din cauza asta, pentru că absolut tot fondul a fost alocat acestui proiect. „Oamenii s-au plâns că nu avem drumuri, nu există canalizare, iar primarul bagă toți banii în școală. Aveam nevoie de școală și speram ca anul următor să ne reîntoarcem”, își amintește profesoara, care a luptat pentru reclădirea școlii. Cu toate acestea, după finalizarea ei, copiii tot nu s-au putut întoarce. Pentru nu au mai rămas deloc bani pentru nimic altceva, cum ar fi mobilierul. „Dacă nu primeam sponsorizarea din partea Narada, probabil că nu am fi reușit și clădirea ar fi rămas pustie”.  Ea a continuat să caute soluții, a aflat de organizația Narada și a înscris alerta nevoii școlii pe HartaEdu.ro, cu speranța de a reuși să doteze clădirea și să o pregătească pentru copii.

Echipa Narada a preluat alerta

Echipa Narada a preluat alerta și cu ajutorul donațiilor strânse de la oameni de bine și de la companii, a rezolvat urgența dotând școala cu tot mobilierul necesar precum bănci, scaune, catedre, dulapuri și table. Și astfel, în toamna anului 2023 copiii și-au putut relua cursul firesc al studiului.

Pe lângă ajutorul școlii din Sâncel, în cei cinci ani, Narada a format o comunitate de peste 11 mii de donații de la persoane fizice și peste 500 de companii implicate activ, datorită căreia doar în anul 2024, peste 3 milioane de lei au fost investite în educație.

Cu ocazia acestui bilanț și a aniversării de 5 ani, Narada lansează o nouă campanie, Generația extraordinară suntem noi!”, care spune povestea, prin materiale video, a copiilor care au reușit, în ciuda unor destine foarte grele, sprijiniți de profesori luptători, părinți curajoși, oameni buni care au spus „da, vreau să ajut”. Alături de portrete emoționante ale profesorilor care nu s-au dat bătuți în locuri defavorizate din țară, marcate de sărăcie și lipsuri. Campania Generația extraordinară suntem noi!” lansează o invitație deschisă către fiecare dintre noi: Hai să fim parte din următorul capitol. Printr-un SMS cu textul EDUCATIE la 8864 sau donație pe narada.ro/, organizația continuă să prevină abandonul școlar și să susțină copii din întreaga țară să își atingă potențialul prin educație.

Despre NARADA

O mișcare care aduce împreună oameni dedicați schimbării, Narada s-a născut din convingerea că fiecare copil din România merită acces la educație de calitate, indiferent de contextul său socio-economic. Inspirată de puterea acțiunii colective, echipa Narada a transformat această viziune într-o misiune concretă: identifică nevoile critice din școli și mobilizează comunitatea, profesori, elevi, antreprenori și voluntari pentru a găsi soluții rapide și eficiente, utilizând tehnologia și experiența profesională.

 

 

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top