Mama m-a învățat că masturbarea și ciclul sunt ceva rău

Mi s-a spus că ciclul e o rușine a femeii, iar masturbarea e pentru dezaxați. Cum m-a afectat asta? Ani de zile am crezut că femeile sunt inferioare, mi-a fost rușine de corpul meu, iar viața mea sexuală era o catastrofă.

 

Discuțiile despre sex nu existau la noi în casă. Mama era casnică și toată ziua era ocupată să facă mâncare și curățenie, pentru ea tata era Dumnezeul ei și stătea drepți în fața lui.

Comportament cu care el era obișnuit, întrucât lucra în cadrul armatei și era cel mai rigid om pe care l-am cunoscut. Culmea… cred că la moartea lui mama s-a simțit mai degrabă ușurată decât tristă.

Nu am văzut niciodată vreun gest de tandrețe între ei, și, sincer, cred că m-a adus barza sau într-o zi a venit poștașul cu un colet.

Ori când m-au făcut pe mine a fost singura zi din viața lor când s-au atins. În asemenea atmosferă „relaxată“ despre ce educație sexuală să vorbim?! Eram la câțiva ani de la revoluție, într-un oraș măricel de provincie și dictatură militară în casă.

Citește și: 

Cum să faci pe cineva să te iubească

O de la Orgasm. Masturbarea feminină nu (mai) e un tabu

Mama o singură dată a discutat cu mine despre treburi femeiești, mi-a zis că la un moment dat o să sângerez și o să mă doară burta, dar sub nicio formă să nu audă tata așa ceva, să nu mă plâng, să am grijă să nu mă pătez, că asta e rușinea femeii și bărbații nu trebuie să știe ei lucruri d-astea…

Când m-am făcut mai mare, colegele mele de clasă se machiau, se vopseau, la mine nici nu se punea problema de așa îndeletniciri. Doar visam cu ochii deschiși să mă fac blondă, iar pentru mine cea mai frumoasă femeie din lume era Marilyn Monroe.

Într-o seară, târziu, când deja nu mai aveam voie la televizor, pe nu mai știu ce post era un film cu Marilyn Monroe. Așa că am devenit rebelă, neascultătoare, am dat sonorul la minim și am început să mă uit la film.

Eu dormeam în sufragerie, iar când mama a ieșit din dormitor să se ducă la baie mi-a înghețat sângele în vene. Am fugit repede din pat, am oprit televizorul (nu avea telecomandă, cred că voi ține minte Telecolorul ăla toată viața) și m-am făcut că dorm.

Mama a venit lângă pat, mi-a tras pătura de pe mine și a început să urle și să mă jignească în toate felurile. Că ce făceam, mă uitam la filme deochiate, mă atingeam singură, adică mă masturbam, că o să mă pedepsească Dumnezeu, că asta fac dezaxații etc etc etc

Evident am început să plâng, să îi spun că nu e adevărat, că doar mă uitam la un film cu Marilyn Monroe. A apăsat butonul de pornire al televizorului și a apărut pe ecran filmul.

Pe moment părea că i-am spulberat tot cazul pe care îl pleda intens, dar s-a regrupat repede și a început un nou discurs despre femeile ușoare.

Reușeam să scap din această închisoare când mergeam în vacanță la bunici, apoi definitiv când am venit la facultate la București, unde am și rămas. Dar evenimentul m-a urmărit întotdeauna…

Mă simțeam groaznic de rușinată când îmi venea ciclul, nu mai voiam să ies din casă, mi se părea că este oribil să fii femeie, când mi-am început viața sexuală nu simțeam nicio plăcere, ce să mai vorbim să mi-o provoc eu singură.

Am fost și căsătorită, iar fostul meu soț mi-a pus că divorțează pentru că s-a săturat să aibă în pat cu un sloi de gheață…

Nu știu cum am putut suporta durerea prin care am trecut. Și totul a pornit de la mama, de la tata, și de la educația pe care am primit-o.