Now Reading
Noi, femeile, împreună

Noi, femeile, împreună

Jeanina Cîrstoiu

Poate că cel mai greu, pentru femei, e să stea departe unele de altele… avem nevoie să ne conectăm, așa că am povestit cum se desfășoară o întâlnire într-un grup de femei… în realitatea fizică și, poate și în cea virtuală..

La început, până se aprinde focul, suntem femei ca toate femeile. Râdem, glumim, ne privim cercetătoare câte un veșmânt, câte o podoabă, ne asigurăm reciproc că arătăm minunat și că avem vrăjile și farmecele la îndemână. Că suntem cele mai cele.

Deschidem laptopul sau telefonul cu nerăbdare. Ne-am închis în dormitor sau baie și glumim pe seama asta. Poate că sutem în pajama sau poate că ne-am îmbrăcat în așa fel încât să ne arătăm feminitatea. Poate ne-am și parfumat puțin…

Apoi, gazda aprinde focul și ne asezăm tăcute în jurul lui. Îl privim și murmurul inimii ni se revarsă în toate direcțiile, deschizând Spatiul Sacru în jurul nostru. Și ne privim din nou. Suntem aceleași, dar ceva mai luminoase. Știm că în spațiul acela și în timpul acela, acceptarea, transformarea, vindecarea, evoluția sunt accelerate.

La început ne amuzăm, apoi nu mai contează că în jurul nostru atârnă rufele sau a trecut taifunul jucăriilor… e spațiul nostru comun și acolo ne putem deschide vorbind sincer despre ceea ce simțim… Putem să ancorăm intenția de spațiu sacru cu câte un singur element. Altarul personal sau o mică lumânare colorată și parfumată… vom vedea culorile, ne vom imagina parfumul.

Pe rând, fiecare trimite în centrul acestui spațiu gânduri și emoții de multă vreme tăcute. poate nicicând spuse, sau nici măcar urcate la suprafața conștiinței. Dureri strânse în tăcere, care ne-au facut sa creștem puternice. Nu mai e nevoie de ele. Acum avem suficientă putere pentru a renunța la ele.

Povestim despre cum sufletul nostru ar putea învârti pământul întreg pentru ca un anumit val să ude un anumit țărm. Și știm că putem, și alegem să nu o facem, pentru a nu tulbura ordinea lumii.

Gândurile și emoțiile fiecăreia ajung la marginea cercului după ce au trecut prin foc, pentru a impartăși doar amintirea. Focul e magic, arde durerea și coace bucuria ca pe o prăjitură.

Chiar dacă nu ne putem atinge, ne putem simți emoțiile. Conexiunea se face rapid, și real și virtual. Mai ales dacă grupul a început cu întâlniri în realitatea fizică ți acum continuă online. 

Din când în când, cu ochii în care strălucește și focul și apa, ne aplecam și mai luăm o bucățică din prăjitură.

See Also

Când valurile emoțiilor s-au domolit, sărutând acum doar ușor țărmul, ne pregătim de încheiere. Încălzite, îmbunate, transfigurate de împărtășirea reciprocă, murmurăm din nou cuvintele care vor închide acum Spațiul Sacru.

Din nou râdem, glumim, ne felicităm, terminăm prajitura, ne facem daruri.

Putem împărți și virtual o bucățică de prăjitură sau un pahar / o ceașcă cu ceva bun dacă la întîlnirile noastre obișnuiam să mâncăm și să bem…

Și plecăm în noapte, fiecare spre casă, cu o sămânță de Foc Sacru în inimă, pentru a lumina și încălzi casele și viețile.

Și închidem conexiunea, bucuroase că ne-am întâlnit, că ne-am povestit, că ne-am putut împărtăși bucuriile și tristețile împreună, ca de fiecare dată…

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top