Timp personal și timp de lucru?
Auzim adesea îndemnul să păstrăm balanța dintre muncă și viață personală. Companiile promovează programe de wellbeing, mai nou prezintă acest echilibru ca pe un beneficiu, iar reprezentanții generației Z îl aduc la masa negocierii ca pe o prioritate.
Timpul personal și timpul de lucru sunt considerate două dimensiuni ale existenței noastre. Sună ca și când de la 9.00 – 18.00, trăiește o extensie a noastră, care se află undeva în exteriorul nostru și care nu ne aparține, de fapt. Deși ne par separate, cele 2 dimensiuni sunt în realitate intrinsec legate. Practic, în ciuda tendinței noastre de a le separa, timpul personal și timpul de muncă sunt două aspecte ale unei realități mai complexe și mai bogate: timpul în sine.
De fapt, timpul de care dispunem ca resursă finită, inclusiv cel petrecut la locul de muncă, ne aparține în totalitate și noi suntem răspunzători de modul în care îl petrecem, de valoarea pe care i-o dăm, astfel încât să îl integrăm și să îl considerăm tot al nostru. Chiar și atunci când suntem la locul de muncă, suntem încă noi înșine, cu gândurile, emoțiile și nevoile noastre personale.
Alege o meserie care îți place și nu va trebui să muncești niciodată, spunea Confucius.
Munca este o parte esențială a existenței noastre în societate, o modalitate prin care contribuim la comunitatea noastră și ne construim identitatea profesională. Ne-am putea gândi că timpul personal este doar despre a petrece momente liniștite în solitudine sau despre a ne îndeplini pasiunile și hobby-urile. Pe de altă parte, alegerea unei meserii în acord cu competențele și pasiunile personale ar contribui la conectarea cu esența noastră autentică și la percepția acestui flux continuu al existenței noastre.
În viața noastră agitată, uităm adesea să ne întoarcem privirea către noi înșine și către nevoile noastre personale, să identificăm ce ne aduce bucurie și ne ajută atât în împlinirea personală, cât și în atingerea obiectivelor profesionale. Pentru că nu este vorba despre a avea un timp personal și un timp de muncă, ci despre a avea un timp de trăit și de experimentat în întreaga sa complexitate și bogăție. Este despre a ne gestiona eficient prioritățile, despre a ne stabili limite și despre a ne acorda permisiunea de a ne dedica lucrurilor care ne aduc bucurie și împlinire.
