Now Reading
Reziliența emoțională, competență-cheie în adaptarea în altă țară

Reziliența emoțională, competență-cheie în adaptarea în altă țară

laura-pricope
reziliența-emoțională-competență-cheie-în-adaptarea-în-altă-țară

Potrivit datelor MAE, 5,7 milioane de români trăiesc oficial în afara țării, însă numărul real este aproape de 8 milioane. Putem spune că o parte din România s-a mutat în afara țării. 

Ca și psiholog și psihoterapeut, dar și expat, am observat la mine și la clienții mei că echilibrul emoțional atunci când trăiești în altă țară, este greu încercat. Trecerea prin fazele vieții de expat, stabilirea într-o țară nouă și străină, adaptarea la o nouă cultură a muncii, confruntarea cu cerințele unui nou loc de muncă, învățarea unei noi limbi în timp ce ai de-a face cu lucrurile de viață „normale” ca toți ceilalți, sunt extrem de solicitante. În astfel de momente, dezvoltarea și creșterea rezilienței emoționale devin cheia pentru bunăstarea emoțională și succesul experienței de viață ca și expat.

Sunt două nevoi de bază pe care nu ți le mai poți îndeplini ca și expat, cel puțin la începutul mutării în altă țară, cea de conectare (suntem ființe sociale, trăim împreună cu alți oameni) și cea de apartenență (nu mai ai un trib de care aparții și asta în trecut te putea costa supraviețuirea). Ca expat, trăiești un șoc cultural dar și o criză a identității care este încercarea de a armoniza diferența dintre cine am fost cândva, cum ne vedem acum, cum ne percep alții și cine vrem să devenim.   

Expații au riscuri duble față de populația generală de a suferi de stres cronic și de a dezvolta depresie și anxietate. Dacă ești expat sau ai prieteni, rude, cunoștințe care trăiesc în afara țării ceea ce este necesar să îți dezvolți ca să nu cazi în această statistică este reziliența emoțională.

Reziliența emoțională este capacitatea noastră psihologică, parțial înnăscută și parțial învățată, de a ne adapta la situații stresante, provocări și schimbări semnificative, precum și eșecuri generale în viață, menținând sau revenind de la acestea cu un mindset pozitiv despre viață și despre sine. Este capacitatea noastră de a ne influența în mod conștient răspunsul la orice stimul pe care îl întâlnim în călătoria noastră și de a continua să evoluăm prin depășirea durerii și disconfortului. 

Există o metaforă care descrie perfect reziliența emoțională. Imaginează-ți că te afli pe un râu, plutești pe o barcă și trebuie să ții direcția. Pe un mal există rigiditatea mentală, inflexibilitatea gândurilor și acțiunilor iar pe celălalt haosul. Râul este reziliența emoțională care iți permite să mergi înainte în viața ta.

A fi rezilient nu elimină suișurile și coborâșurile vieții, ci îți permite să faci față și să accepți problemele pe măsură ce apar, să le rezolvi și să mergi mai departe. 

Reziliența emoțională constă din trei elemente: 

  • Un element fiziologic care implică forța fizică, energie și sănătate bună;
  • Un element psihologic care implică conștientizarea emoțională, stima de sine și încrederea în sine, alături de capacitatea cuiva de a gândi și a raționa;
  • Un element social care implică relații interpersonale, comunicare și capacitatea de a se adapta la grupuri fără a-și pierde individualitatea.

Căutând mijloace prin care eu personal ca și psiholog și expat am căutat să îmi dezvolt reziliența emoțională și să ajut și alți expați ca mine să și-o dezvolte, am găsit 4 mari categorii de acțiuni:

1. Conectarea externă este despre să-ți găsești un nou trib sau să îți construiești unul. Poți să cunoști oameni din comunitățile de expați, însă și localnicii te pot ajuta să înțelegi noua realitate care te înconjoară. Amintește-ți că nu poți construi prietenii peste noapte, fii prezent și răbdător. Într-o nouă cultură, loc sau situație, izolarea este dăunătoare. Trebuie să te pui în situații, să fii receptiv, website-urile și grupurile de social media unde poți întâlni oameni ca tine sau cu preocupări similare, te pot ajuta. Conectarea însă, nu poate fi făcută cu orice preț deoarece te poți înconjura de oameni nepotriviți cu care rămâi doar să nu fii singur. Trebuie să acorzi atenție la cum te simți în jurul oamenilor. Dacă nu este un sentiment pozitiv, ascultă-ți intuiția și rămâi cu oamenii care te ajută să-ți dezvolți reziliența, nu cu cei care ți-o provoacă. 

2. Conectarea internă implică conștientizarea a ceea ce simți, să te conectezi cu emoțiile tale, să încerci să le înțelegi și gestionezi într-o manieră sănătoasă pentru tine. Prin conștientizarea de sine, poți dezvolta o înțelegere profundă a modului în care experiențele tale trecute, emoțiile și sentimentele actuale contribuie la răspunsurile și acțiunile tale. Pur și simplu te ajută să recunoști ce trăiești atunci când te simți singur, frustrat sau deprimat. Dacă te antrenezi să recunoști ceea ce simți, în loc să te percepi ca o victimă, care dă vina pe lume pentru trăirile sale, devii capabil de un răspuns emoțional adaptat. Poți să încerci să te faci auzit și înțeles (verbal, în scris, experimentând activități sau evenimente cu alți oameni), asta te va ajuta să-ți pui în perspectivă emoțiile, să vezi că e normal să te simți așa și nu ești singurul care trăiește astfel de emoții. Există și un buton imaginar pe care îl poți accesa în momentele de intensitate emoțională copleșitoare: butonul „nu contează”! Este despre a fi conștient de provocările care se află sau nu în controlul tău. Este neproductiv și provoacă mai mult stres să-ți faci griji pentru lucruri în afara controlului tău, așa că învăță să apeși pe butonul imaginar „nu contează” când te preocupă lucruri pe care nu le poți schimba și nu depind de tine.

3. Vizualizarea este mai mult decât a-ti crea în cap o imagine cu totul roz și a spera că devine adevărată. Include o serie de acțiuni pe care să le pui în practică și care să-ți transforme viziunea în realitate. Vizualizarea poate lua forme diferite: imaginarea situațiilor cu final pozitiv, căutarea de experiențe trecute care să te ajute în prezent, sau găsirea și accesarea resurselor emoționale pe care le ai. Dacă aștepți rezultate bune în adaptarea ta în altă țară sau în orice schimbare cu care te confrunti, te deschizi și devii mult mai receptiv în a găsi căi și acțiuni care să te ducă la finalul dorit. De asemenea, aș include în această categorie eforturile pe care le faci pentru a avea o viață mai bună indiferent în ce colț de lume trăiești: grija pentru sănătatea ta fizică și mintală, stress management, tehnici de relaxare, meditație, rugăciune, mindfulness. Aș introduce aici și învățarea rezolvării conflictelor într-o manieră pozitivă. Indiferent cu cine ai o dispută, în familie, la locul de muncă, cu autorități poți începe cu a număra până la 10, cu respirații profunde și să începi cu mă simt în loc de mă faci să mă simt și să faci eforturi să consideri perspectivele celorlalți sau pur și simplu să agreezi o perioada de pauză înainte de a tranșa discuții importante. 

4. Optimismul este un factor cheie al rezilienței emoționale recunoscut de mulți expați ca factor determinant al adaptării și integrării în altă țară și cultura. Atitudinea pozitivă este despre a găsi semnificații, a seta obiective și scopuri, a întreprinde acțiuni, a exersa recunoștința, menținerea speranței și a aduce simțul umorului în viața de zi cu zi. Uneori este despre a-ți descoperi noi obiective și pasiuni mai potrivite pentru noua ta situație, de a fi flexibil, de a-ți menține încrederea că vremurile grele vor trece, că tranziția e grea dar e singura cale de a ajunge sa fii bine cu tine și ceilalți în noul mediu de viață. O altă cale de a manifesta optimismul este de a-ți reaminti de ce ai ales să fii unde ești acum în viața ta. Indiferent care este motivul, îl poți onora cu eforturile pe care le faci să-ți atingi scopul. Timpul trece indiferent dacă ești fericit sau nu, chiar dacă acum te regăsești într-o situație care nu îți place, poți să faci față prin a accepta și prin a găsi soluții de a o face mai ușor de tolerat. Optimismul înseamnă să îmbrățișezi schimbarea nu să-ți fie frică sau să lupți cu ea. 

Cineva spunea că dacă ne-am teleporta în viitor, peste 20 de ani de exemplu, vom regreta lucrurile pe care nu le-am făcut și nu cele pe care le-am făcut. Așadar oriunde te-ai afla acum, du-ți barca rezilienței către un port sigur, departe de haos sau rigiditate, prinde vântul care să te ducă acolo, explorează, visează, descoperă. Dacă poți duce singur călatoria este ok, dacă ai nevoie de ajutor și suport explorează mai multe resurse pe site-ul meu, laurapricope.ro.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top