Andreea Dana Alionte „Coachingul m-a ales pe mine”: Povestea unei vocații transformate în misiune de viață

Ce te-a motivat sa alegi aceasta profesie?

Cred că lucrurile stau invers în cazul meu: m-a ales pe mine profesia, de fapt. Și mi-am dat seama de acest lucru când un prieten din copilărie mi-a spus ca el crede că am fost coach de când eram mica, eu fiind mereu în jurul colegilor sau prietenilor și având dorința să le fiu de ajutor cumva. Așadar, am purtat cu mine aceasta dorință de a fi în serviciul oamenilor și nu am constientizat-o decât în 2012 când am făcut școala de coaching din Canada și am aflat ce înseamnă să fii coach. Îmi place să petrec timp cu oamenii, să îi ascult, să îi îndrum și să le împărtășesc din ceea ce știu și învăț.

Cea mai mare provocare personala/ profesionala?

Din experiența mea profesională de coach din ultimii 12 ani, una dintre cele mai mari provocări ale clienților mei este aceea de a gestiona timpul și de a-și prioritiza activitățile dedicate propriei persoane. Sunt intrebată adesea cum ar putea să-și creeze o zi de 28 de ore și dacă știu de existența unei ‘rețete miraculoase’ în acest sens. Din punct de vedere profesional, cea mai stringentă provocare ar fi aceea de a comunica cu claritate, structură, precum și de a colabora cu persoanele dificile din echipe și organizații.

Cum ramai impartiala?

A fi coach profesionat, certificat de către International Coaching Federation, înseamnă a respecta un cod de etică reglementat internațional. Acest lucru implică responsabilități precum păstrarea confidențialității discuțiilor purtate cu fiecare client în parte și păstrarea neutralității. Este vorba de exercițiul meu personal adunat în peste 3000 de ore de coaching, exersând neutralitatea și oglindirea gândurilor și emoțiilor clienților, nu judecarea lor. Din experiența mea, lipsa judecății într-o sesiune de coaching este cel mai important ingredient pe care îl pot pune la dispoziția clienților mei.

Tehnica/ abordare care ti-a adus reusite/ rezultate?

Am foarte multe exemple de oferit, însă da exemplu. Am absolvit 2 școli internaționale de coaching (CoachCompanion Suedia și Coaching and Leaderhip International Canada), plus Facultatea de Psihologie, iar rezultatul este un mix propriu de instrumente pe care le folosesc cu succes în practica mea și le adaptez în funcție de fiecare client în parte. Un exemplu simplu: tehnica ‘’laser” care face parte din modelul MindKinetics este o tehnică foarte eficientă pentru obținerea clarității privind un blocaj personal sau profesional. Iar curiozitatea clientului, cred, e ceea ce ar putea să fie punctul de plecare pentru a descoperi ceea ce am creat.

Cum te ocupi de emotiile negative acumulate?

Mă ocup, da, și este esențial acest lucru pentru starea de bine a oricărui coach. Eu, personal, mă scot la plimbare în parc sau la munte cât pot de des, stau și ascult sunetele naturii doar fiind prezentă și atentă la senzațiile din corp, meditez când simt (nu zilnic), ies cu prietenele, citesc mult și divers (și pentru mine e total relaxant), ies la teatru și ascult muzică latino.

Ce sfaturi ai pentru cine vrea sa devina coach?

Eu, de obicei, nu ofer sfaturi. Dar celor care m-au intrebat cum am devenit eu coach, le-am spus de fiecare dată că mi se pare important e răspunsul la întrebarea “de ce vreau să devin coach?”. “Începe cu de ce-ul” a lui Simon Sinek este o carte foarte utilă pe care o recomand cu toată încrederea în acest sens. Și, cel mai important lucru este să îți fie drag să lucrezi cu oamenii, să vrei și să poți să-i asculți.

Ce resurse recomanzi?

Cea mai relevantă resursă: învățarea continuă.

Mie, personal, îmi place mult să urmăresc podcast-uri, unul preferat fiind cel al lui Simon Sinek- The power of your why și podcastul lui Brene Brown- Anatomy of trust.

Despre cărți, toate sunt minunate, dar printre autorii mei preferați sunt Daniel Kahneman, Esther Perel, Malcolm Gladwell și Daniel Goleman.

Iar citatul meu preferat: If your dreams aren’t big enough to scare you, they are not big enough.