Arta de a vedea oamenii: un dialog cu Gulnara Chekoeva

Uneori, profesia pe care o alegem devine mai mult decât o meserie — se transformă într-un spațiu de relație, identitate și grijă. În psihologie există un adevăr simplu: acolo unde două persoane se întâlnesc cu autenticitate, apare schimbarea. În lumea hairstylingului, această întâlnire are loc la câțiva centimetri de chip, într-un moment de încredere și vulnerabilitate.

Gulnara Chekoeva – campioană absolută a Asiei, trainer internațional și mentor pentru sute de mii de profesioniști – vorbește despre frizerie ca despre o artă a prezenței umane. Când intră într-o sală, ceea ce simți nu este doar măiestria tehnică, ci acel tip de siguranță liniștită specifică oamenilor care au învățat, în timp, să asculte, să observe și să creeze spațiu pentru transformare.

Am stat de vorbă cu Gulnara într-un interviu în care am păstrat integral răspunsurile ei. Ce reiese din acest dialog este mai mult decât o lecție despre hairstyling – este o declarație despre respect, educație, încredere și responsabilitatea de a lucra cu omul din fața ta, nu doar cu părul lui.

Revista Psychologies: Gulnara, ați instruit peste 100.000 de stiliști în întreaga lume. În ce moment ați realizat că vreți nu doar să lucrați cu mâinile, ci să transmiteți cunoștințe?

Gulnara Chekoeva: Fiecare profesionist își dorește să crească și să se dezvolte. A venit un moment în care am înțeles că rutina m-a prins. Zi după zi același lucru. Clienți fideli, deci și cereri la fel, cu mici variații. Abilitățile și tehnicile încetează să mai aducă diversitate, iar satisfacția din zecile de diplome primite dispare, pentru că tot faci același lucru.

Nu poți programa clienți noi: programările sunt ocupate pe jumătate de an – un an înainte. Viața personală și planificarea evenimentelor devin inaccesibile. Nu reușești să creezi conținut frumos pe modele – uneori nu ai timp nici măcar să mănânci. Mulți colegi visează la astfel de programări pline și clienți permanenți, dar eu am ajuns la epuizare. Complet.

Am realizat că îmi pierd abilități dobândite în ani.

Atunci am primit o propunere să predau într-o școală renumită pentru frizeri și am acceptat, fără să-mi dau seama cât de mult îmi va schimba viața.

Spuneți că „profesionistul trebuie să învețe să gândească”. Ce înseamnă asta concret?

G.C.: Se văd imediat cei care lucrează pe pilot automat și „se trezesc” doar în clipa în care fac o greșeală, apoi se apără cu „Am lucrat conform regulilor”.

Am avut un curs numit „Coafare inteligentă”, unde explicam cum instrumentele și produsele acționează asupra părului din interior și la ce rezultate duc, în funcție de structură și textură. Cum formularea calculată și abordarea individuală tăiată pe structură, lungime, forma feței, temperament și chiar profesie fac rezultatul previzibil, iar clientul – sută la sută mulțumit.

Care este principiul principal pe care nu-l încălcați niciodată în relația cu clientul?

G.C.: S-ar putea ca unii colegi să arunce cu ouă stricate, dar eu nu am încălcat niciodată regula „clientul are întotdeauna dreptate”. În cei 27 de ani de muncă în salon am avut multe, nu, foarte multe situații în care m-am convins iar și iar: totul va fi așa cum voi stabili eu.

De aceea am un curs despre serviciu și despre capacitatea de a defini clientul, pentru a-l face fericit. Iar unora dintre stiliștii moderni și „coach-ilor din beauty” le e mai ușor să dea vina pe „clientul ireal” decât să preia controlul situației și să o întoarcă astfel încât chiar și cel mai mofturos client să plece mulțumit. Ei predau „să-ți aperi limitele”, nu să faci oamenii fericiți.

Predați în zeci de țări. Diferă stiliștii din culturi diferite în stilul de lucru și în abordarea învățării?

G.C.: De fapt, eu cred că frizerii din întreaga lume sunt cei mai buni, calzi și grijulii oameni de pe planetă. De aceea nu mă enervez niciodată, chiar și când ies în fața unor audiențe de mii de oameni: întotdeauna sunt întâmpinată cu dragoste și admirație.

Bineînțeles, abordarea diferă. În unele locuri așteaptă spectacol și vin doar pentru inspirație, iar când spun că cel mai important este practica, răspund: „Acasă exersez eu”. În alte locuri exersează alături de mine până noaptea târziu și obțin rezultate incredibile.

Așa a fost și aici, în România. Aveți stiliști incredibil de talentați și muncitori.

În ce țară ați dori să veniți cu următorul masterclass și de ce?

G.C.: Încă nu am fost în Franța, Italia și Spania. Ar fi foarte interesant să lucrez în aceste țări, să-mi extind rândurile de ucenici talentați și, bineînțeles, să mă bucur de frumusețea și istoria lor.

Ce greșeli fac cel mai des stiliștii, chiar și după mulți ani de practică?

G.C.: Nu doresc să dobândească cunoștințe noi. Și nu exersează, chiar dacă le-au dobândit. Nu le implementează imediat în muncă. Se tem că la început nu le va ieși la fel de bine, așa că se întorc la metodele vechi.

Cu ce întrebări vin cel mai des elevii dvs.?

G.C.: Cea mai frecventă cerere: „Vreau să lucrez curat”.

De asemenea, întreabă: „Cum să înțeleg diversitatea instrumentelor și a styling-ului?”

Și unul dintre lideri: „Cum se lucrează corect zona din jurul feței?”

Revista noastră nu ar fi suficientă ca să punem totul.

Ce e mai ușor de predat: tehnica sau gândirea?

G.C.: Desigur, tehnica. Nimeni nu vine special să învețe să gândească. Dar, în final, oamenii pleacă cu o nouă conștientizare a abordării muncii – prin dezvoltarea calităților personale.

Noi, profesorii din industria beauty, nu avem diplome de coach sau psiholog, așa că schimbăm mentalitatea doar prin exemplul personal. Majoritatea cursanților mei spun în recenzii că viața lor s-a împărțit în „înainte” și „după” curs. Și asta, fără îndoială, nu este doar despre tehnici.

Cum se schimbă industria beauty? Ce abilități vor deveni obligatorii pentru stiliști în următorii 3-5 ani?

G.C.: Am ales această profesie pentru că totul se schimbă rapid. Dar după principiul „tot ce e nou e vechi bine uitat”. Moda e ciclică, iar eu sunt în domeniu de mult timp, deci pot prezice clar trendurile viitoare.

În continuare predomină moda pentru naturalețe și concizie. Dar chiar și cele mai simple coafuri sunt realizate la un nivel înalt doar dacă există cunoștințe fundamentale, pe care, dintr-un motiv oarecare, stiliștii moderni le neglijează, convinși că un curs de trei zile despre coafuri neglijente e suficient pentru a deveni solicitați.

Nu, nu funcționează așa.

Ce părere aveți despre competiția din această meserie?

G.C.: E perfectă. Imaginați-vă dacă nu ar exista competiție: toți s-ar relaxa și s-ar mulțumi cu puțin.

Concursul trezește spiritul competitiv și te face cea mai bună versiune a ta. Am mulți prieteni în domeniu, lucru de care sunt nespus de mândră. Ne susținem și ne iubim pentru că știm: fiecare trainer are publicul său, și pentru toți cursanții ajunge.

Un profesor generos cu cunoștințele sale va avea întotdeauna cel mai loial public.

A fi jurat e o responsabilitate enormă. Care e cel mai greu lucru în acest rol pentru dumneavoastră?

G.C.: A judeca – asta e cel mai dificil. Trebuie să lucrăm clar după criterii date. Nu poți lăsa simpatia sau antipatia personală să intervină. Mare responsabilitate e să nu omiți pe nimeni și să nu greșești în evaluare.

Există o comisie de arbitraj; ne ghidăm unii după alții. Dacă diferența dintre notele a doi jurați e mai mare de trei puncte, juratul nu se ridică la nivel și poate fi descalificat.

Sincer, nu-mi place să judec. De aceea, în acest an am fost Comisar de teren la Campionatul Mondial G.Kot. Am avut în responsabilitate controlul proceselor în teren, coordonarea juraților și a seniorilor, ca ei să-și facă munca la timp și conform regulamentului. Și știți ceva? Mi-a plăcut.

Ce simțiți când vedeți printre participanți foștii dvs. ucenici?

G.C.: Îi văd mereu. Sunt antrenorul unei echipe internaționale și îi conduc pe oameni la campionate de mulți ani. Anul acesta am luat din nou multe medalii și cupe, lucru de care sunt foarte mândră.

Ce simt? Dragoste imensă și responsabilitate pentru oamenii care mi-au încredințat încrederea lor. Campionii mei mă numesc nașa lor. Sunt extrem de fericită că atât de mulți colegi din întreaga lume au încredere în mine ca antrenor.

Vă amintiți momentul când ați înțeles pentru prima dată că ați găsit vocația?

G.C.: Da, bineînțeles. Nu va fi o poveste despre cum împleteam cozi păpușilor din copilărie.

Povestea e alta. 1995. Am refuzat să mă duc la facultatea de medicină, fapt care a enervat familia. Ca să nu pierd un an până la admiterea la altă facultate, am fost practic constrânsă să merg să învăț meseria de frizer, ca să am mereu „pâine pe masă” în caz de nevoie.

Nu am vrut deloc, dar ca să nu agravez conflictul, m-am dus. Nu am îndrăgit imediat meseria, sincer. Dar modul în care profesorii din colegiul nostru ne-au prezentat domeniul – ca pe o artă – m-a făcut să mă îndrăgostesc. Sunt o persoană foarte creativă. Iar meseria mea o iubesc și acum.

Ce vă inspiră acum?

G.C.: Rezultatele cursanților mei. Când ei cresc la nivel de top-masteri, apoi devin profesori și deschid propriile școli. Asta mă inspiră.

Ce moștenire doriți să lăsați în industrie?

G.C.: Voi lăsa în urmă un sistem fundamental de educație pe care ar trebui să-l parcurgă orice profesionist respectabil în coafuri și styling.

Ce ați vrea să le spuneți celor care abia încep în arta frizeriei?

G.C.: Nu vă temeți de nimic. Avem cea mai tare meserie din lume.

Nu doar schimbăm aspectul exterior al unei persoane — îi schimbăm starea interioară, încrederea, inspirația.

E nevoie de practică. Multă practică. Exersați tot pas cu pas: mai întâi coafuri simple, apoi cele complexe. Cu experiența vin și încrederea – credeți-mă.

Cum își poate construi încrederea un profesionist care se îndoiește mereu de el?

G.C.: Îndoiala vine doar din lipsa de cunoștințe și experiență. Vezi punctul de mai sus.

Spuneți o singură chestie pe care o poate îmbunătăți mâine în muncă.

Exersează cel puțin o coafură sau o aranjare nouă. Totul e simplu: ia și fă. Nu mai sta să te uiți – fă. Și totul va veni. Testat în ani.

Dacă te inspiră felul în care vorbește despre profesie, educație și umanitate, urmărește canalul de Instagram @gulnarachekoeva pentru tehnici, resurse, motivație și perspective din culisele competițiilor internaționale.