Vocea ta interioară șoptește. Dar cine strigă mai tare peste ea?
Identificarea vocilor externe care acoperă intuiția
Te-ai surprins vreodată spunând „simțeam că nu e bine, dar am făcut totuși așa”?
Sau poate ai ignorat o presimțire clară, doar pentru a realiza mai târziu că era… adevărul tău.
Intuiția nu țipă. Nu cere argumente. Nu convinge. Ea doar apare – subtil, clară, aproape o șoaptă. Însă în viața de zi cu zi, această voce interioară este adesea acoperită de altele, mai zgomotoase: judecăți, norme, frici, așteptări.
Uneori au tonul unui părinte critic. Alteori, al profesorului care ne-a corectat cu privirea. Alteori, sunt ecouri ale unei culturi care ne-a învățat să fim „bune”, „raționale”, „disponibile”.
Înainte să devin terapeut, am fost inginer. Apoi auditor intern. Eram antrenată să caut dovezi, să pun întrebări, să clarific. Să îmi justific simțirile. Ani de zile, intuiția mea era un fir slab, mereu tăiat de rațiune sau frică de a greși.
Până când corpul a spus stop. Nu printr-o revelație poetică. Ci printr-un mod mai puțin subtil- o lună de zile a trebuit să stau în pat si să mă refac. Asa a apărut și o senzație că nu mai știu cine sunt.
Atunci am început să-mi pun întrebări altfel. Nu „Ce ar trebui să fac?”, ci:
A cui e vocea care vorbește acum în mine?
Cele patru voci care ne acoperă intuiția
Când lucrez cu femei care s-au pierdut pe drum, observ aceleași voci care apar, aproape universal:
- Vocea „Așa se face” – vine din educație, cultură, religie, reguli sociale. Ne cere conformare, nu autenticitate.
- Vocea „Ce-o să zică lumea?” – ne ține în frica de judecată și ne forțează să trăim după oglinzile celorlalți.
- Vocea „Trebuie să fiu logică” – ne rupe de corp și ne mută doar în cap. Dar intuiția nu locuiește în argumente.
- Vocea autorității critice – o figură puternică din trecutul nostru care continuă să comenteze fiecare alegere.
Intuiția, în schimb, e personală. Scurtă. Simțită. Nu are nevoie de „pentru că…”. E acel „știu, dar nu știu cum știu”.
Exercițiu: Cine vorbește în mine?
Următorul exercițiu te poate ajuta să separi vocile externe de intuiția autentică. Îți recomand să-l faci într-un moment de liniște:
- Identifică o decizie care te frământă.
Poate fi legată de relații, carieră, un pas important. Notează pe o foaie întrebarea care te preocupă. - Scrie tot ce-ți vine spontan ca răspuns.
Dar nu opri acolo. Citește fiecare afirmație și întreabă:
→ A cui e această voce? Îmi sună cunoscută? Vine din mine sau e învățată?
→ Cum mă simt când o ascult? Mă liniștește sau mă strânge? - Întoarce-te spre corp.
Închide ochii. Reia întrebarea și nu încerca să răspunzi. Doar observă: unde se simte în corp? E căldură? E încordare? E respirația ușoară sau tăiată?
Răspunsul adevărat, chiar dacă nu apare imediat, va avea o calitate diferită: te adună, nu te fragmentează.
Dacă vrei să explorezi aceste dinamici într-un cadru sigur și ghidat, te invit cu drag la atelierul online „Activarea intuiției – Ascultă vocea interioară”, unde vom lucra cu exerciții profunde, carduri metaforice, simboluri, Theta Healing.
Vocea ta știe. Tu știi. Doar că ai nevoie de liniște ca să te poți auzi.
