Exerciții de validare emoțională – cum începe reconectarea cu sinele tău autentic
Ai simțit vreodată că ceea ce simți e… „prea mult”?
Prea intens, prea greu de explicat, prea deranjant pentru ceilalți?
Am întâlnit asta la multe dintre femeile cu care lucrez – dar și în mine, în anii în care reacționam „prea” la tot și nu știam ce să fac cu asta.
Țin minte cum plângeam la filme. Unele nici măcar nu aveau scene emoționante. Dar în mine ceva se rupea.
Și totuși, reacția era mereu aceeași: „Ești prea sensibilă.”
Eram luată ușor peste picior.
Așa am învățat să mă ascund. Uneori în muncă. Alteori – la propriu.
A fost nevoie de timp să înțeleg: ce simțeam nu era greșit. Era doar viu.
Și că reacția celorlalți nu era măsura adevărului meu.
Ce este validarea emoțională – și ce NU este
Validarea nu e un capriciu.
Nu înseamnă să dramatizezi. Nici să te plângi continuu.
Înseamnă să îți spui:
„Ce simt are un rost. Chiar dacă nu e logic. Chiar dacă nu e convenabil.”
Atunci când nu ne validăm emoțiile, ele nu dispar.
Se transformă în oboseală, în tensiune, în deconectare de sine.
3 exerciții simple pentru validare emoțională
1. Întrebarea prietenei
Ce i-ai spune unei persoane dragi, dacă ar trăi exact ce trăiești tu?
Aceeași blândețe ți se aplică și ție.
2. Jurnalul fără filtru
Scrie 5 minute, fără să corectezi. Lasă emoția să curgă.
În weekendurile petrecute cu nepotul meu, el colora, eu scriam. Două procese tăcute – dar fiecare dintre noi se așeza în sine.
3. Unde simți emoția în corp?
Pune mâna acolo. Numește ce e. Nu o alunga. Nu o schimba. Doar o vezi.
Ce se întâmplă când te validezi
Nu apare o transformare spectaculoasă.
Apare ceva mai subtil – dar profund: te simți întreagă cu tine.
Nu mai ești împărțită între ce simți și ce „ar trebui”.
Încrederea în sine începe cu acest gest: să nu-ți mai negi emoțiile.
Dacă ai nevoie de un spațiu unde să exersezi asta…
Lucrez cu femei care s-au ocupat de toți, mai puțin de ele.
Care au fost „puternice”, dar în tăcere și-au pierdut vocea.
Care nu vor să mai ignore ce simt – dar nici nu știu de unde să înceapă.
În atelierele mele de autocunoaștere și în sesiuni individuale, folosim carduri metaforice, simboluri,Theta healing, întrebări și exerciții simple – dar care deschid porți adânci.
Azi, nu mă mai ascund când simt.
Nici nu mai caut să justific ce apare în mine.
Pentru că știu: ce simt e real, chiar dacă nu e confortabil pentru ceilalți.
Și tu ai voie să simți. Să scrii. Să plângi. Să taci.
Și mai ales – să te vezi.
