Now Reading
Accesul la informatie: capitalul pretios al atentiei tale

Accesul la informatie: capitalul pretios al atentiei tale

In ultimii ani, traiesc experienta foarte frustranta a lipsei de disciplina, din cauza multor distractii posibile. Ma surprind deseori navigand aiurea pe cate un site (fara indoiala ca interesant, dar nu vital pentru ce fac in acel moment). Ca si majoritatea colegilor mei jurnalisti, lucrez la un computer permanent conectat la internet, am un smartphone conectat la internet si diverse alte platforme pe care citesc, scriu etc.

Accesul la informatie mi se pare o binecuvantare, mereu am simtit ca informatia este o recompensa in sine (si, ulterior, am citit ca asa e: omul e singura fiinta pentru care informatia abstracta e resimtita ca placuta, recompensanta; oamenilor le place sa… afle).

Este ceea ce ne face pe noi, oamenii, fiinte superioare si ne deschide noi orizonturi de satisfactie (de pilda, satisfactia de viata a celor care obisnuiesc sa citeasca frecvent carti nu scade odata cu varsta, cand scad alte stimulari din mediu – erotica etc.). Dimpotriva.

Cartile ofera, pana la varste inaintate, un tip de stimulare interesant, povesti, informatie in ritmul (lent) in care creierul nostru e obisnuit sa o proceseze.

Daca as avea de ales, as apara si as proteja cu strictete civilizatia cartii de hartie, in dauna celei electronice, si nu pentru ca am crescut eu in blibioteca si detest progresul (ca nu il detest), ci pentru ca asa e sanatos.

In ultima vreme suntem invadati de informatie, bombardati cu asa ceva. Se da o batalie continua pentru capitalul nostru de atentie (prin definitie, limitat).

Companiile au tactici de marketing tot mai subtile pentru captarea acestei resurse limitate, atentia consumatorilor, si le rafineaza mereu si mereu. 

Oamenii nu mai au timp si chef pentru carti lungi sau orice nu presupune imagine (90% din informatia din mediu o luam prin vaz, deci e logic sa preferam ceva care include imagine).

Nir Eyal – un cercetator in domeniul tehnopsihologiei (da, stiinta asta noua, de granita, care ii ajuta pe gigantii tehnologiei sa creeze produse tot mai adaptate nevoilor umane, dar si mai adictive, din pacate) – spunea in cartea sa, Hooked, ca in urmatorii 40 de ani omenirea va fi tot mai dependenta de un produs tehnic (un site, telefonul mobil, alt gadget).

Nu este o veste buna! Nu e deloc o veste buna mai ales pentru parintii de copii mici de acum. Pentru ca dependenta de tehnologie te face un utilizator tot mai abil al acesteia, nu neaparat un creator in domeniu.

Un excelent consumator, dresat sa astepte si sa achizitioneze urmatoarea versiune, dar nu un inventator. De fapt, dependenta de tehnologie reduce multe din capacitatile creative si de judecata de finete pe care azi unii specialisti (medici, arhitecti) le mai au.

See Also

Nicholas Carr, un jurnalist interesat de relatia omului (post)modern cu tehnologia, demonstreaza in cele doua carti ale sale (Cusca de sticla si Superficialii, ambele la Editura Publica) ca intrarea masiva a computerului pe terenul creatiei arhitecturale sau a diagnosticului din medicina conduce la deprofesionalizarea arhitectilor, respectiv, a medicilor.

Ca dezastrele aviatice de azi, cele cauzate de eroarea umana, sunt mult mai grave din cauza lipsei skills-urilor pilotilor de azi, care se bazeaza prea mult pe computerul de bord si  nu fac fata intr-o situatie de criza. O idee la care va invit sa va ganditi.

Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com.

 

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top