Cerasela Rogen: Starea de bine începe din interior. Unde duci atenţia, acolo uzi

Toţi ne dorim stare de bine. Prin tot ceea ce facem – prin vacanţele pe care ni le luăm, prin dorinţa de a avea mai mulţi bani, de a slăbi, de a fi mai sănătoși, de a avea un copil, de a ne schimba înfăţișarea – căutăm, de fapt, același lucru.

Nu căutăm vacanţa. Nu căutăm banii. Nu căutăm neapărat toate lucrurile pe care spunem că ni le dorim. Căutăm starea de bine. Tot ceea ce ne dorim este, în esenţă, această stare de bine. Și totuși, avem tendinţa să credem că ea vine din circumstanţe sau din comportamentul oamenilor de lângă noi. Avem impresia că lumea exterioară impactează lumea interioară. Nimic mai fals.
Lucrurile funcţionează, de multe ori, exact în sens opus: lumea interioară, credinţele noastre, identificările noastre și felul în care ne direcţionăm mintea influenţează profund felul în care percepem lumea exterioară. Lumea exterioară devine, astfel, o oglindă a ceea ce gândim și, mai ales, a lucrurilor asupra cărora alegem să ne concentrăm.

Aceeași vacanţă, două experienţe complet diferite

Să ne imaginăm două persoane care merg în aceeași vacanţă. Una dintre ele are filtrul: „Ce mă deranjează?” și își ţine atenţia asupra lucrurilor care nu merg așa cum și-ar fi dorit. Cealaltă are focusul pe: „Ce îmi place? Ce mi-ar plăcea să văd? Ce este frumos aici?”. Au fost în aceeași vacanţă, au făcut aproximativ aceleași lucruri și totuși se pot întoarce cu două povești complet diferite. Una va spune: „A fost cea mai frumoasă vacanţă”. Cealaltă: „A fost oribil”.
Dacă te focusezi pe faptul că încăperea era mai mică decât părea în poze, că mâncarea a venit greu sau că a plouat în ziua a doua, experienţa vacanţei va fi construită în jurul acestor lucruri. Dacă te focusezi pe faptul că ai plecat în vacanţă, că nu muncești, că mâncarea a fost bună, chiar dacă a venit mai târziu, că hotelul era poziţionat foarte bine și că ai avut timp pentru tine, te poţi întoarce foarte satisfăcut. Circumstanţele pot fi aceleași. Experienţa interioară este complet diferită.

Întâi aranjăm lumea interioară prin care vedem

De aceea, înainte de a încerca să aranjăm întreaga lume din jurul nostru, merită să ne uităm la lumea interioară prin care o vedem. Iar aici intervine focusul. Ce înseamnă focusul pentru starea de bine? Înseamnă: unde duc gândurile mele cel mai des? Unde îmi concentrez atenţia? Putem vorbi despre două tipuri de focus: focus constructiv și focus destructiv.
Focusul destructiv stă pe:Ce mă deranjează? Ce îmi lipsește? Focusul constructiv se îndreaptă către: Ce am? Ce mi-ar plăcea să am?
Aici începe creaţia. Când îţi duci permanent gândurile către ceea ce nu vrei – „nu mai vreau să fiu sărac”, „nu vreau să întâlnesc mincinoși”, „nu vreau să fiu înșelat” –, atenţia ta rămâne fixată tocmai asupra acelor lucruri. Mintea începe să le caute în realitate pentru a le putea evita. Și, cu cât le cauţi mai mult, cu atât ele ocupă mai mult spaţiu în experienţa ta.

Uită-te la pârtie, nu la brazi

Este exact ca în cazul unui schior. Un schior care coboară pârtia concentrându-se permanent să nu intre în brazi va avea ochii pe brazi. Un alt schior se uită la pârtie, la traseul pe care vrea să meargă, la frumuseţea coborârii. Brazii există și pentru el, doar că nu sunt centrul atenţiei sale.
Așa funcţionează și focusul nostru. Starea de bine pornește din interior, din lucrul cu noi înșine și din capacitatea de a ne direcţiona mintea. Este un antrenament. Un antrenament prin care învăţăm mintea să găsească și ceea ce este bun în viaţa noastră.
Atunci când îţi antrenezi focusul pe ceea ce este bun, inclusiv în perioade dificile, îţi crești capacitatea de a simţi stare de bine. Când, în schimb, te antrenezi să te lamentezi și să privești permanent ceea ce te deranjează, viaţa începe să pară tot mai întunecată. La un moment dat, nu mai vezi nici luminiţa de la capătul tunelului.

Ai două grădini. Pe care o uzi?

Viaţa are întotdeauna mai multe aspecte. Unele ne plac, altele sunt mai puţin plăcute. Întrebarea este: Unde duci tu atenţia? Pentru că unde duci atenţia, acolo uzi. Acolo faci să crească.
Imaginează-ţi că ai două grădini. Una conţine ceea ce îţi place, ceea ce funcţionează, ceea ce iubești și ceea ce îţi dorești să construiești. Cealaltă conţine tot ceea ce te deranjează, frustrările, nemulţumirile și lucrurile pe care ai vrea să le elimini.
Dacă îţi petreci cea mai mare parte a energiei încercând să rezolvi numai ceea ce te deranjează, există riscul să hrănești tocmai acea grădină. Cu cât te îndrepţi mai mult către ceea ce este bun în viaţa ta, către ceea ce ţi-ar plăcea și către soluţiile prin care poţi crea mai mult din acel lucru, cu atât începi să construiești mai multă stare de bine.

Starea de bine nu înseamnă să ignori ce nu merge

A-ţi antrena focusul nu înseamnă că lucrurile dificile dispar sau că trebuie să pretindem că totul este perfect. Înseamnă să alegem unde ne investim cea mai mare parte a atenţiei. Putem vedea problema și, în același timp, să căutăm soluţia. Putem recunoaște ceea ce ne lipsește și, în același timp, să fim conștienţi de ceea ce avem. Putem trece printr-o perioadă dificilă fără ca acea dificultate să devină întreaga noastră viaţă. Aceasta este diferenţa dintre a trăi orientat spre ceea ce vrei să construiești și a trăi permanent orientat spre ceea ce încerci să eviţi.

Fii schiorul care se uită la pârtie

În concluzie, fii acel schior care se orientează la pârtie și nu la brazi! Uită-te la ceea ce îţi dorești în viaţa ta. Uită-te la ceea ce ai. Fii recunoscător pentru ceea ce există deja și construiește de acolo mai departe.
Poate cea mai importantă descoperire este că o parte semnificativă din starea noastră de bine depinde de felul în care ne orientăm atenţia, nu numai de împrejurări. Pentru că poţi schimba ţara, orașul, jobul sau partenerul și să descoperi, după o vreme, aceleași nemulţumiri, dacă privești noua realitate prin același focus.
Schimbând focusul, începi să vezi alte posibilităţi. Apare mai multă claritate. Mai multă creativitate. Mai mult spaţiu pentru soluţii. Și, uneori, tocmai de aici apar în viaţa noastră lucrurile care înainte păreau ilogice, fantastice sau chiar miraculoase.

Unde duci atenţia, acolo uzi. Iar ceea ce uzi are șansa să crească.