CItesti acum
Interviu cu Guy Corneau – Suntem facuti ca sa ne dezvoltam

Interviu cu Guy Corneau – Suntem facuti ca sa ne dezvoltam

Revista Psychologies

Psychologies : Traim intr-o lume care ne cere „mai mult si mai bine“. Eforturile dvs. se inscriu in acelasi curent?

Guy Corneau: In general, nu avem o idee prea clara despre ceea ce in- seamna „ce e mai bun in noi“. Avem tendinta de a asocia acest concept cu ideea de performanta, de competitie, ca in expresia „sa fii mai bun“, dar, de fapt, vorbim despre ceea ce e mai rau. Pentru mine, ceea ce este mai bun este esenta creatoare a eului nostru profund. Acel elan creator care ne impinge mereu sa avansam, de la nastere, si care incearca sa se exprime prin talentele si abilitatile noastre. La multi dintre noi, aceasta putere creatoare este inhibata si s-a creat o ruptura intre sine si eul profund.

Si aceasta ruptura este mai adanca in zilele noastre?

G.C. : Suntem din ce in ce mai solicitati. Avem tot mai putin timp pentru a respira, pentru a ne plimba sau pentru a fi, pur si simplu. Dar eu cred ca, pentru a atinge ceea ce este mai bun in noi insine, trebuie sa ne acordam timp de visare. Pauze cand imaginatia se poate pune in miscare si sa ne permita sa ne vedem… altfel. Nu in sensul performantei pentru a fi „cel mai bun“, ci in sensul de a fi mai aproape de sine, de a ne simti mai bine si de a simti mai bine ceea ce se dezvolta in noi.

Cum se manifesta aceasta ruptura de puterea creatoare?

G.C. : Imi amintesc de un barbat care a izbucnit in plans la finalul unui exercitiu de dezvoltare personala facut impreuna. Apoi mi-a spus: „Sunt incantat ca am putut sa plang. De 20 de ani, sunt un sot bun, un tata bun, un angajat bun, dar am pierdut contactul cu mine insumi“. Multi se recunosc in aceasta poveste. Au invatat sa performeze in societate, sa-si masoare valoarea in bani, in casele proprietate personala, in noi tehnologii, dar se intalnesc cu vidul din interiorul lor. Daca suntem atat de rupti de interiorul nostru, nu putem avea decat momente fulgurante de placere. Dar exista oare placeri care dureaza, care indica bucuria profunda de a exista? Sau poate ca trebuie sa imi innoiesc doza de alcool, de shopping, de munca pentru a rezista? Daca trebuie sa fac eforturi pentru a ma stimula sI a simti mai mult, inseamna ca de fapt ma simt gol pe dinauntru. Pentru ca am rupt legatura cu forta interioara a eului meu.

Citeste si

De ce ne-am pierdut de noi insine?

G.C. : Din frica de a fi. O frica ce ne cere sa alergam cu tot dinadinsul in cautarea recunoasterii celorlalti. Aceasta frica de a „nu fi vazut“ este una dintre cele mai vechi in om si se manifesta in marile treceri ale vietii noastre: inca de la nastere, care este un traumatism emotional mare pentru bebelus. Socul si separarea prin trecerea de la un mediu acvatic la unul de aer… Mica fiinta incearca sa se agate de privirea mamei… Din momentul cand am venit pe lume, suntem prinsi in dorinta de a fi recunoscuti si vazuti de ceilalti.

Citeste continuarea in revista Psychologies, editia de octombrie.
 

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii