Sexualitatea, între subconștientul manifest și visul lucid (II). O discuţie cu psihoterapeutul Carmen Irimia

În 1816, scriitoarea engleză Mary Shelley genera o controversă în jurul visului care i-a redat imaginea viitorului personaj al primei nuvele știinţifico-fantastice –
Frankenstein. Tânăra, de numai 18 ani pe atunci, descrie acest moment ca fiind un vis lucid în starea situată între vis și realitate. Ceea ce este interesant în contextul sexualităţii este că nuvela a fost analizată ulterior de cercetători și explicată ca fiind reprezentarea mitului unei nașteri, a anxietăţii faţă de sexualitate, creaţie și propriul corp, după ce Shelly trăise decepţia pierderii unei sarcini. Doi ani mai târziu, pe când Shelly avea 20 de ani, nuvela era publicată.

Alexandru Gheorghe: Din experienţa dumneavoastră asupra interpretării viselor, cum folosește subconștientul starea de vis ca pe un refugiu pentru explorarea identităţilor, fanteziilor sau orientărilor sexuale pe care o persoană s-ar putea simţi incapabilă să le recunoască în mod conștient în viaţa de zi cu zi?

Carmen Irimia: Cazul Mary Shelley este reprezentativ pentru ideea că visele pot transforma tensiuni interioare în imagini simbolice puternice, precum cele din Frankenstein. Nu aş spune că visul este doar un „refugiu” liniștit, ci mai degrabă un spaţiu de compromis între dorinţă și interdicţie.
Visul permite exprimarea unor dorinţe sau fantezii care, în starea de veghe, ar fi respinse sau cenzurate. În acest sens, da — poate funcţiona ca un „refugiu”. Dar nu e un refugiu transparent. Mintea nu spune direct „asta îmi doresc”. În schimb, transformă dorinţele în povești, simbolizând, deformând şi condensând. Asta înseamnă că explorarea identităţii sau a sexualităţii în vis este mascată, indirectă.
Multe teme aparent nonsexuale pot avea încărcătură sexuală simbolică. Visul nu „arată” direct sexualitatea — o reconfigurează. În vis, o persoană poate experimenta roluri, dorinţe sau scenarii pe care, în viaţa conștientă, le evită sau le respinge. De exemplu: schimbări de rol (activ/pasiv, dominant/submisiv), atracţii ambivalente sau contradictorii, situaţii care ar provoca rușine sau vinovăţie în realitate. Visul creează un spaţiu unde aceste lucruri pot apărea fără consecinţe directe — dar nu fără filtrare. Acest lucru se întâmplă pentru că, în somn, cenzura psihică slăbește. Nu dispare, dar ea devine mai permisivă. Asta permite inconștientului să „scape” sub formă de imagini care ajung în conștiinţă. Totuși, chiar și atunci, există deformări. De aceea visele sunt adesea ciudate, fragmentate sau simbolice — acestea fiind rezultatul unei negocieri interne.

A.G.: Dacă subconștientul are importanţa atribuită de la Freud încoace, cum se manifestă subconștientul în sexualitate?
C.I.: În viziunea psihanalitică, sexualitatea este unul dintre principalele locuri unde inconștientul se exprimă. Când spunem „sexualitate” nu ne referim doar la actul sexual sau la atracţie sexuală, ne referim la o energie mai largă — libidoul — care poate lua formele unor fantezii/ fantasme foarte variate, uneori deloc evidente ca fiind sexuale. Sexualitatea este ca o scenă de teatru în care inconștientul își joacă rolurile — uneori direct, dar de cele mai multe ori mascat, ambivalent și plin de sensuri ascunse. De exemplu, alegerea partenerului nu e complet „raţională”. Din perspectiva psihanalitică, nu ne îndrăgostim doar pe baza unor criterii conștiente („îmi place cum arată”, „avem valori comune”). Inconștientul joacă un rol major: tipare de relaţie din copilărie, inte-
racţiunea cu părinţii şi cu modul lor de a fi în relaţiile de iubire, dorinţe interzise şi, deci, refulate, adică îngropate. Am putea fi atraşi de persoane care reproduc o anumită dinamică emoţională familiară — chiar dacă, conștient, spunem că nu asta ne dorim.
De asemenea, dorinţele sexuale pot fi mascate sau deplasate, adică multe dorinţe nu apar „direct”, ele sunt deformate de mecanisme de apărare. Acest lucru înseamnă că tot ceea ce simţim ca atracţie sexuală poate avea straturi mai profunde, uneori contradictorii. De exemplu: atracţie combinată cu anxietate, vinovăţie, ruşine sau chiar respingere — toate acestea coexistând. În psihanaliză, fanteziile sexuale nu sunt văzute doar ca simple „imagini aleatorii”. Acestea sunt, de fapt, expresii ale inconștientului.
Fanteziile pot revela dorinţe, conflicte sau scenarii interne vechi formate în copilărie, reconfigurate. În analiza personală încercăm să înţelegem ce structură de personalitate exprimă aceste fantezii. Iată un exemplu de analiză a unui vis în care apare o dorinţă sexuală simbolizată: o femeie de 23 de ani visează următoarea scenă: „În timp ce mă plimbam pe pajişte, am văzut un cal alb, frumos. M-am dus spre el şi el a îngenuncheat, astfel încât să mă pot urca. A mers la galop pe pajişte, iar eu m-am ţinut de gâtul lui şi a fost extraordinar. Plimbarea a continuat, prin păduri şi prin munţi. Am fost dezamăgită
când m-am trezit”.
Asocierea pe care a făcut-o visătoarea: în noaptea visului, soţul ei o frustrase din nou, ejaculând precoce. În timp ce adormea, şi-a amintit caii albi ai vecinului de lângă casa copilăriei şi cât de bine se simţea când stătea de vorbă cu ei.
Interpretare: calul alb simbolizează un iubit puternic, galant, eroic, personajul care o va lua la o plimbare lungă (o va satisface sexual), lucru pe care soţul ei nu îl putea face (G. Schoenewolf, Dicţionarul interpretării viselor).
Problemele pe care le întâmpinăm în viaţa noastră sexuală — blocaje, lipsa dorinţei, anxietatea de performanţă etc. — sunt expresii ale unor conflicte inconștiente. Dorinţa, de exemplu, poate fi inhibată de vinovăţie sau de o interdicţie internă puternică, adică de ceea ce numim în psihanaliză Supraeu. Ne putem gândi că viaţa sexuală este adesea un compromis între dorinţe (inconștiente) și interdicţiile impuse de Supraeu şi este modelată de cultură, educaţie, experienţe timpurii și conflicte interne.