Cuprinderea lumii prin lectură
M-am întristat când l-am întrebat pe bunicul meu cât de mare e lumea și mi-a zis că e imposibil să o văd pe toată. Am înțeles ulterior că orice aș face, nu voi avea timp să o cuprind. Și chiar dacă aș putea vedea toate locurile, totul se va întâmpla repede, va însemna că doar le bifez, amintirile s-ar suprapune unele peste altele și tot nu ar mai conta.
Ce mi-a mai zis bunicul meu atunci mi-a dat speranță: chiar dacă e imposibil să ajungi peste tot, există și o altă modalitate a cuprinderii lumii și a oamenilor, și aceasta e lectura. Eram deja o cititoare împătimită, chiar dacă aveam doar vreo zece ani, dar nu am înțeles decât superficial ceea ce-mi spunea, am dat doar din cap mimând un acord.
Primul roman care a confirmat spusele lui a fost Toți oamenii sunt muritori al lui Simone de Beauvoir. Aveam vreo 12-13 ani. Romanul prezintă viața Contelui Fosca, un nobil italian care ia o poțiune care-l face nemuritor în timpul epidemiei de ciumă din secolul al XIII-lea. Fosca trece prin mai multe existențe pe care și le asumă succesiv, terifiat de spaima că va rămâne singur pe pământ împreună cu șoricelul pe care probase elixirul miraculos. Fosca povestește tot parcursul lui timp de șapte secole la solicitarea unei tinere actrițe, Régine. Îi vorbește despre perioada în care a fost consilier al lui Maximilian I, apoi al lui Carol Quintul, despre cum a descoperit Mississippi, cum a fondat prima universitate din Franța și cum a fost activist în timpul Revoluției Franceze. Fosca declară că infinitudinea vieții anulează sensul acesteia și că numai moartea poate da însemnătate vieții. Toată lupta sa de a crea o umanitate unificată este inutilă, din moment ce violența și ura au mereu câștig de cauză.
Citește continuarea articolului în ediția de februarie 2022 a revistei Psychologies sau abonează-te și primește în dar cartea „Știutorii” cu autograful lui Mircea Cărtărescu.
