Test: Cum trăiești singurătatea?

Pentru tine, singuratatea face parte, pur si simplu, din viata! Sunt acele momente marunte in care te intalnesti cu linistea, in care stai fata in fata cu propria-ti viata, cu tine... Cu siguranta iti place compania amicilor, activitatile si iesirile, dar daca petreci cateva ore singur/a, sau cateva zile, nu te sperie acest lucru. Nu cauti activ sa ai parte de momente de singuratate, dar stii cum sa te adaptezi atunci cand acestea se ivesc, chiar daca la inceput te simti putin plictisit/a. Esti suficient de impacat/a cu tine, poti petrece o dupa amiaza delectandu-te singur/a fie cu un film, fie facand o plimbare sau cu un hobby. Transformi asadar aceasta solitudine intr-un moment de creativitate: un moment foarte bun, de altfel. In mod vizibil ai stiut sa integrezi diferiti paramentri psihologici in acest tip de experienta precum este singuratatea, si te simti inarmat/a cu un sentiment de siguranta interna foarte puternic. Astfel, indiferent cum ai petrece aceste momente (repaos, dialog interior, citit, activitate creativa), nu traiesti singuratatea cu anxietate ci ca aducandu-ti armonie... Totul  este astfel foarte echilibrat in raportul tau cu solitudinea. Profita de acest lucru!

Singuratatea este pentru tine un aliat pretios! O apreciezi foarte mult, poate prea mult... Inainte de toate aceasta are un rol protector in fata unei vieti sociale de care te temi. Lipsindu-ti increderea de sine, preferi sa refuzi o iesire la restaurant cu cunostinte noi, decat sa trebuiasca sa infrunti jungla sociala! Iti spui ca totul merge bine si ca singuratatea ta este agreabila si mult mai placuta decat socializarea organizata. Dar si sa te intalnesti cu amici si sa discuti cu ei poate fi un lucru foarte placut... Uneori se poate sa ai chef sa plonjezi in acest univers al socializarii, dar imediat angoasa acestui demers se face resimtita. Atata timp cat poti controla situatia, poti cu usurinta simti pace si echilibru. Dar daca anumiti parametri scapa controlului sau nu corespund asteptarilor tale, apare panica la bord! In consecinta iti suporti singuratatea mai degraba de teama decat dintr-o dorinta reala de a fi singur/a. Este zona ta de confort si jucaria aceea preferata din copilarie, care iti oferea siguranta. Invata sa mai renunti la control, sa permiti altora sa se apropie si sa comunice cu tine. Incearca la randul tau sa te apropii mai mult de oameni. Pentru acest lucru, invata sa redobandesti incredere in tine, construindu-ti un spatiu protejat, sigur, independent de exterior. Interiorizeaza pacea si linistea pe care o simti cand esti singur/a. Incearca sa iti formezi puterea de a putea profita de viata sociala simtindu-te totodata linistit/a si sigur/a pe tine.

Singuratatea este pentru tine echivalentul infernului: incerci sa fugi mereu de ea. Faci tot posibilul pentru a evita sa fii singur/a, mai ales cu lumea ta interioara care te sperie usor: probabil datorita unor angoase mai vechi, si, brusc, lipsit de sentimentul de siguranta, devii temator/tematoare. Atata timp cat te afli in agitatia vietii active si relationand cu altii totul merge bine: atentia ta este fixata catre exterior. Dar cand apare un moment de liniste sau de izolare, simti temerile cum ies la suprafata. Si te simti neputincios/ neputincioasa in fata acestei anxietati. Capacitatea de a fi singur/a ti-o dezvolti din copilarie, atunci cand copilul a reusit sa interiorizeze imaginea mamei si siguranta legata de aceasta imagine. Poate ca in copilarie ai trait sentimentul de separare, si, pe care, nefiind interiorizat, l-ai resimtit ca angoasant, pastrandu-l si in prezent? Incearca incetul cu incetul sa iti regasesti increderea de sine. Pentru inceput poti incerca sa petreci perioade mai scurte de singuratate, iar apoi din ce in ce mai lungi. Construieste-ti din propria persoana fiinta binevoitoare si securizanta, obiectul interior pozitiv la care poti apela atunci cand esti singur/a. Te va ajuta sa treci de la singuratatea angoasanta la cea pozitiva, placuta... Poti apela la ajutorul unui terapeut pentru a regasi capacitatea de a petrece timp singur/a, intai sprijinit/a de el, apoi doar tu cu tine.