Povestea reală din spatele romanului Ultimul răsărit. Anna Todd a transformat boala fiului său într-o poveste despre dreptul la o viață împlinită
Anna Todd, autoarea fenomenului internațional After, revine cu cel mai personal roman al său de până acum. Publicat de Editura Trei, Ultimul răsărit pornește de la o experiență care face parte din viața de zi cu zi a scriitoarei: scleroza tuberoasă, boala genetică rară de care suferă fiul său.
Chiar dacă această afecțiune le-a marcat viețile, Anna Todd a ales să scrie o carte plină de speranță, despre o tânără care are curajul să-și trăiască viața, cu toate provocările ei. Într-un interviu pentru La Vanguardia, Anna Todd a spus că nu a citit nicio poveste de dragoste în care să fie implicată o persoană bolnavă cronic, al cărei final să fie unul fericit. „Întotdeauna moare cineva sau totul se termină foarte trist”, a explicat Anna Todd. Ba mai mult, și când e în viață, boala devine centrul identității personajului, iar traseul acestuia conduce spre suferință sau moarte. În Ultimul răsărit, a vrut să schimbe această perspectivă. „Cred că este puțin nedrept să prezentăm doar oameni care sunt victimele bolilor pe care le au”, spune autoarea în același interviu.
Pentru Todd, personajele care trăiesc cu o boală trebuie să poată avea pasiuni, visuri, prietenii și povești de dragoste, fără ca diagnosticul să devină singurul lucru important din viața lor. În locul unei eroine a cărei existență se îndreaptă inevitabil către tragedie, a creat o tânără care în ciuda incertitudinii medicale, își descoperă independența și trăiește din plin prima dragoste.
Fiul scriitoarei are aceeași afecțiune genetică precum Ry, însă într-o formă și mai severă, deoarece boala este însoțită și de autism, pe lângă multe alte probleme medicale. Todd a devenit mamă la 21 de ani și de atunci a încercat să-i ofere fiului său cea mai bună îngrijire posibilă, cele mai bune oportunități de învățare și o viață cât mai frumoasă. „Fiul meu are aceeași boală ca Ry, dar în cazul lui este mai gravă, pentru că are și autism. […] Tot ce pot face este să trăiesc de la o zi la alta și să sper că va fi bine”, mărturisește scriitoarea.
Ea recunoaște însă că din cauza problemelor severe de dezvoltare, fiul ei probabil nu va putea avea niciodată o relație romantică. Speranța pe care a pus-o în carte este adresată, spune ea, altor oameni care trăiesc cu boli cronice, dar și părinților lor. „Am vrut pur și simplu să ofer speranță, chiar dacă fiul meu probabil nu se va căsători și nu va avea o relație, pentru că, din punct de vedere mintal, probabil nu va fi capabil de acest lucru. Dar sunt mulți alți oameni care pot avea asemenea experiențe și am vrut să le ofer speranță lor sau mamelor lor”, mărturisește autoarea în același interviu pentru La Vanguardia.
Anna Todd se regăsește și în mama protagonistei
Dacă fiul ei a fost sursa de inspirație pentru personajul principal al cărții, Ry, autoarea spune că în timp ce scria romanul, s-a recunoscut în foarte mare parte în Isolde, mama protagonistei.
Isolde își iubește fiica, dar această iubire este permanent însoțită de frică. Pe măsură ce povestea evoluează, mama și fiica încep să se descopere, așa cum nu au mai făcut-o niciodată. Ry merge pe urmele tinereții mamei sale și cu ajutorul iubitului ei, află lucruri neștiute din trecutul ei. Se gândește pentru prima dată că poate nu i-a fost ușor ca mamă tânără, singură, cu un copil bolnav. Todd inserează firesc ideea potrivit căreia ne așteptăm ca părinții noștri să facă totul fără de greșeală, uitând că totul e nou și pentru ei.
Legătura dintre realitate și ficțiune merge și mai departe. În urma unor teste genetice amănunțite, Anna Todd a aflat că ea este cea care i-a transmis gena fiului său. Descoperirea i-a provocat un puternic sentiment de vinovăție chiar dacă nu știa că are gena atunci când a devenit mamă. O parte din această vinovăție și din teama permanentă pentru sănătatea propriului copil se regăsește în Isolde și în conflictul dintre dorința mamei de a-și proteja fiica și nevoia lui Ry de libertate.
„Nu știu dacă fiul meu îmi va putea citi vreodată cărțile”
„Realist vorbind, nu știu dacă autismul fiului meu îi va permite să înțeleagă cărțile pe care le-am scris”, mărturisește Anna Todd. Speră, însă, că el ar putea înțelege măcar că mama sa a creat un personaj care trăiește cu aceeași boală. Autoarea vorbește cu multă naturalețe și chiar cu umor, deseori, în interviuri despre acest subiect dificil, glumind că, oricum, fiului ei probabil i s-ar părea plictisitoare romanele sale.
O poveste despre moarte care vorbește, de fapt, despre viață
Tema bolii are și o altă dimensiune personală pentru Anna Todd. În timpul promovării romanului, autoarea a dezvăluit că mama sa are cancer în stadiul al IV-lea. Todd spune că s-a confruntat cu multe pierderi de-a lungul vieții și că a învățat să nu își organizeze existența în jurul fricii de un final inevitabil.„Cred că trebuie să ne concentrăm asupra vieții și asupra momentelor frumoase și nu asupra unui lucru inevitabil. Acest lucru este eliberator”, spune scriitoarea în același interviu. Experiența mamei sale a schimbat inclusiv modul în care privește gesturi aparent banale. Pentru că mama ei a evitat mult timp să fie fotografiată, Todd regretă acum că are prea puține fotografii și înregistrări video pe care să le păstreze și să i le arate fiului său.
Aceeași perspectivă se află în centrul romanului Ultimul răsărit. Posibilitatea morții există, dar nu trebuie să transforme fiecare zi într-o așteptare a finalului. Ultimul răsărit rămâne o poveste de dragoste. Ry poate fi bolnavă, fără să fie, însă, definită de boală. Ry e îndrăgostită, furioasă, încăpățânată, speriată, curajoasă și imperfectă, dar poate spune cu putere și ușurare că, în sfârșit, trăiește fiecare clipă.
Romanul Ultimul răsărit, de Anna Todd, este publicat în România de Editura Trei. Pe 26 august 2026, Prime Video a difuzat în premieră globală filmul Ultimul răsărit, cu Maia Reficco, Fernando Lindez și Eva Longoria în rolurile principale, după romanul cu același titlu.
