|
|
 |
Am lucrat timp de 4 ani intr-o companie multinationala. Imi placea tare mult si n-as fi vrut sa plec. Inca mai suspin uneori. Dar, dupa 4 ani, am plecat deoarece nu se intrevedeau schimbarile salariale pe care le tot asteptam.
Lucrurile au mers bine cateva luni, apoi, am primit o propunere mai buna (tot material vorbind), care urma sa ne ajute (pe mine si pe iubitul meu)sa ne realizam visul, acela de a ne lua o casa impreuna.
Din pacate nu a fost o decizie tocmai inteleapta, patronul s-a dovedit o persoana greu de suportat, daca nu imposibil din punctul meu de vedere. Era un tip probabil imbogatit peste noapte, care tipa la toata lumea ca are bani si daca nu facem ce vrea el „ne rupe capul”. In tot biroul plutea o atmosfera de inmormantare. Toti imi spuneau sa-l ignor si sa-mi vad de treaba. Nu am putut, drept urmare, dupa o saptamana eram liber-profesionista. Mi-am dat demisia deoarece nu suport astfel de oameni. Din pacate, banii ii schimba pe unii in animale.
A durat o luna si jumatate pana mi-am gasit un nou loc de munca; e bine, nu pot sa spun ca nu e, dar, esecul acesta m-a facut un pic tematoare. Lucrurile merg bine pana acum, colegii si seful sunt ok, dar au loc schimbari la nivel de General Manager pe Romania si toti sunt oarecum tematori in ceea ce priveste venirea lui.
Mi-e teama sa nu se mai intample ceva rau, e greu fara un loc de munca, avem nevoie de bani pentru a trai. Teama pe care o resimt ma face sa fiu oarecum rezervata in ceea ce priveste relatia cu colegii.
Din fericire, prietenul meu ma asculta, ma intelege si ma sprijina atunci cand iau o decizie, daca sunt convinsa ca este spre binele meu.
Voi lua fiecare zi pe rand si voi astepta sa vad ce imi rezolva viitorul.>
Cuvinte cheie:
confesiune, confesiuni, cariera, incredere, teama, prieten, personalitate, comportament, furie, frica, probleme, psihologice, relatii
|
