A mai trecut un an! Cu vise, cu bucurii,cu sperante si dorinte, dar si cu multe neimpliniri, tristeti sau chiar dezamagiri! La scoala a fost bine, vacanta a venit si ea, si emotia asteptarii lui Mos Craciun a atins cote inalte! In clasa mea, alaturi de eroii de care v-am mai povestit , am o fetita mai speciala. E speciala pentru ca e de nationalitate araba, din familie de arabi, cu religie si traditii total diferite de ale noastre.
Sally, fetita cu ochii negrii, mari si curiosi nu s-a bucurat de venirea vacantei, cu atat mai putin de sosirea sarbatorilor de iarna! Anul acesta, din pricina gripei care bantuie prin oras, am renuntat la organizarea serbarii pomului de Craciun.
A fost atat de dezamagita cand a aflat, incat ochii ei minunati s-au intunecat, parca mai mult, lasand sa-i cada pe obraji siruri de lacrimi cristaline. Zile intregi a plans la scoala. Am intrebat-o, ingrijorata, ce s-a intamplat: -Si atunci, Mos Craciun unde o sa lase daruri pentru mine, daca va veni? m-a intrebat printe suspine. Noi nu avem brad de Craciun, iar tata nu e de acord sa impodobim un brad oricat de mic. Eu credeam ca va veni tot aici, la scoala, ca anul trecut. Doamna invatatoare, va rog, ajutati-ma! Vorbiti dumneavoastra cu tatal meu, sunt convinsa ce o sa va asculte! Altfel, Mosul o sa ma uite!...
Am simtit atata durere in vorbele ei! In zilele urmatoare am luat legatura cu mama ei.Mi-a explicat, cu durere in suflet,ca nu poate trece peste cuvantul sotului,dar ca intelege tristetea fiicei ei. Atunci mi-a venit o idee minunata: am chemat-o pe Sally si i-am spus ca Mosul va lasa darurile pentru ea la mine acasa, la bradul meu, fiind foarte ocupat sa ajunga repede la toti copiii din lume intr-o singura noapte! Fetita s-a inveselit pe data,strigand fericita: -Ura! Mosul o sa vina si la mine, are un brad sub care sa-mi lase un cadou! Multumesc mult, daomna invatatoare! Voi veni cu mami la dumneavoastra sa-l primim pe Mos Craciun!
Sa fie oare drept sa stingi in sufletul unui copil bucuria venirii celui mai asteptat si iubit prieten, de dragul ingradirii si al diferentelor religioase? Sa ucizi in inima unui copil sperantele si bucuriile copilariei doar pentru ca ne nastem atat de diferiti? Eu cred ca, mai presus de toate, Dumnezeu iubeste copiii pentru ca ei sunt ingerii trimisi de EL sa ne lumineze viata! Iar noi avem datoria sacra sa-i ocrotim, sa-i ferim de tot raul si mai presus de toate sa-i iubim!
>
