„Numai cei prosti sunt maniosi“, „daca iti manifesti agresivitatea, te comporti ca un animal“, „este penibil sa te apuce furiile... “ Acest gen de abordare a furiei ne este foarte familiar. Dar atunci cand este bine gestionata, furia ne poate aduce linistea si ceva mai multa atentie de la cei din jur.
„Numai cei prosti sunt maniosi“, „daca iti manifesti agresivitatea, te comporti ca un animal“, „este penibil sa te apuce furiile... “ Acest gen de abordare a furiei ne este foarte familiar. Dar atunci cand este bine gestionata, furia ne poate aduce linistea si ceva mai multa atentie de la cei din jur.
Suntem educati de mici ca unele emotii sunt „rele“, si altele „bune“. Stim ca este „rusine“ sa le manifestam, ba chiar sa le traim pe cele care nu sunt acceptate. Cu toate acestea, ce ne facem cu ele ? De multe ori, nu stim nici noi ce. Le ascundem intr-un colt adanc al universului nostru psihologic. Le reprimam, le dam o alta forma, le toleram, le reinterpretam... Le aruncam apoi, din senin, ca un bumerang al carui efect surprinzator ne afecteaza si pe noi. Facem parte dintr-o cultura rationalista, care ne invata ca stapanirea emotiilor prin puterea judecatii este o virtute. La fel si toleranta excesiva si intelegerea motivelor pentru care ceilalti ne fac rau. Dar, in ciuda acestui mod ideal de a gandi, natura noastra subiectiva pare sa se simta in largul ei actionand pe cu totul alte coordonate.
Este natural sa ne simtim furiosi
Da, nu e nimic rau in asta. Psihologul Cosmina Pacurar explica: „Furia face parte dintre sentimentele primare ale omului. Alaturi de teama, tristete si bucurie, fiecare om traieste si sentimentul de furie. El apare in momentul in care simtim ca ceea ce se intampla in mediul nostru inconjurator nu este in concordanta cu trairile noastre interioare, fie ca este vorba de emotii, de ganduri, valori sau comportamente. Furia apare ca o reactie la ceea ce este perceput ca amenintare si este menita sa avertizeze agresorul (in acest context, termenul de «agresor» nu se refera exclusiv la o persoana, ci la orice factor, situatie, obiect perceput ca fiind agresor) ca vor fi luate masuri pentru a stopa aceasta amenintare, pentru a supravietui“. Dar noi ce putem face?
Cosmina Pacurar continua: „In momentul in care o persoana este furioasa, aceasta tinde sa isi piarda obiectivitatea. Perceptiile sunt denaturate si evenimentele sunt interpretate dintr-o pozitie extrem de subiectiva si personala, pierzandu-se perspectiva generala. De aici, si recomandarea generala de a nu lua decizii definitive si irevocabile intr-o stare de furie. Fiziologic, furia poate genera urmatoarele modificari: expresia faciala se modifica, limbajul corpului este alterat, la majoritatea persoanelor apare o modificare a tonului vocii, uneori chiar si manifestarile comportamentale agresive pot sa faca parte din tabloul manifestarilor furiei. De asemenea, ritmul cardiac este accelerat, tensiunea arteriala se mareste, la fel si nivelul de adrenalina si noradrenalina“.
Nu intoarce si celalalt obraz
Furia arata spectaculos, amenintator. Nici nu este de mirare ca este de preferat, la nivel social, ca ea sa nu se manifeste. Dar, daca emotia respectiva tot exista – si acest lucru se intampla, chit ca ne place sau nu –, este mai bine sa descoperim ce a provocat-o si sa facem ceva bun cu ea.
Text de Irina Buda
Foto: Guliver/Getty Images
Citeste continuarea in revista Psychologies, editia lunii mai.
